Despre chipul cioplit şi semnul crucii
Mii de îngeri să se apropie de tine, poporul Meu, şi să-i apropii şi tu, că Eu am profeţit în cartea Mea cu tine că îngerii vor lucra cu tine pe pământ, şi vor vedea neamurile pământului această minune şi lucrul Meu cu tine lucrat, şi pe tine luminat de lumina cuvântului Meu. Voiesc să pot cu tine să fiu pe pământ şi să fiu Lumina lumii, iar tu să-i arăţi lumii că eşti fiu al Meu, lumină din Lumină, şi să vină sub această viţă cei ce cu dor caută şi află apoi calea Mea cu tine şi statul tău în cer, statul Meu în mijlocul tău, şi să dăm lumii lumina mântuirii şi vederea cea slăvită a patriei cereşti pe pământ, poporul Meu. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului, din 28-08-
2005 ***
Crucea Mea cea grea s-a făcut putere de biruinţă pentru Mine, poporul Meu, căci suferinţa nu-l lasă pe om să se piardă, ci îl ţine pe braţele lui Dumnezeu, şi apoi această cruce se face sărbătoare de biruinţă şi de viaţă veşnică a omului care nu se mâhneşte sub jugul cel sfânt al suferinţei.
Pace ţie, poporul Meu Israel de azi! Crucea Mea cea grea l-a împăcat pe om cu Tatăl, căci după ce am dus-o ca să biruiesc prin ea moartea şi să Mă fac bucurie a Tatălui prin învierea şi înălţarea Mea la El, M-am lăsat omului de cărare spre Tatăl şi l-am învăţat pe om această cale, căci i-am arătat-o prin cruce, poporul Meu. O mulţime de oameni sunt creştini sau se fac creştini, dar cei mai mulţi din ei fug de calea crucii, care îi ţine pe ei pe cale cu Mine, căci omul creştin nu învaţă calea spre Mine, ci dă să înveţe bucuria spre Mine. Măcar bucuria cu Mine dacă ar da omul s-o înveţe, tot L-ar putea mângâia pe Dumnezeu, tot ar avea omul creştin cale spre Mine, iar Eu i-aş da lui biruinţa pentru care Eu am căzut sub cruce, şi apoi M-am arătat biruitor prin ea, dar fără credinţa ucenicilor Mei nu s-ar fi putut aşeza pe pământ biruinţa lui Dumnezeu.
Vreau să-l învăţ pe om să iubească şi să poarte cu el arma cea împotriva pierzării: frica de Dumnezeu, care îl învaţă pe om să iubească suferinţa cea sfântă, crucea, care îl aşează pe om pe calea spre Dumnezeu. Amin.
Omul iubeşte mai mult întunericul decât lumina; iubeşte mai mult faptele lui rele, care se trezesc mereu în el, pentru că omul nu mai are frică de Dumnezeu, Care vede în om şi peste om. Dar pe tine, poporul Meu, te îndemn, în numele suferinţei Mele de pe cruce, să ai grijă multă şi mare să-ţi treacă prin inimă rugăciunea, că dacă ea îţi trece prin minte, mintea o ia şi o duce cum duce apa la vale tot ce găseşte în calea ei. Te îndemn cu lacrimi, să râvneşti, poporul Meu, la darurile duhovniceşti, chiar dacă nu ajungi să iubeşti darul proorociei, dar credinţei îi trebuie rod bogat de la darurile tale duhovniceşti, care să-ţi lucreze mântuirea, căci ea nu se capătă decât prin credinţă, iar credinţa este cea lucrătoare, nu cea amorţită care îl ţine pe om departe de voia lui Dumnezeu. Apostolul Pavel se lăuda în credinţă, dar el spunea aşa: « Mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea lui Hristos Domnul, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu, pentru lume ».
O, fiilor, cel ce fuge de calea crucii Mele, acela nu iubeşte calea cu Mine şi nu-şi lucrează mântuirea, care are ca sprijin frica de Dumnezeu, cea care îl face pe om să-L iubească pe Domnul cu iubire care caută în ea putere pentru ea, bucurie pentru ea, credinţă pentru ea, căci Eu fără credinţa ucenicilor Mei nu M-aş fi putut face iubire în cei mulţi care M-au aflat şi M-au iubit fără de linişte, căci iubirea îl face mare pe om, şi lucrător în calea aşteptării venirii Mele spre om cu darurile iubirii, cu roadele ei, cu mântuirea, care pe toate ale Mele le are în ea. Amin.
54