Despre chipul cioplit şi semnul crucii
***
Crucea Mea cea grea s-a făcut putere de biruinţă pentru Mine , poporul Meu , căci suferinţa nu-l lasă pe om să se piardă , ci îl ţine pe braţele lui Dumnezeu , şi apoi această cruce se face sărbătoare de biruinţă şi de viaţă veşnică a omului care nu se mâhneşte sub jugul cel sfânt al suferinţei .
Pace ţie , poporul Meu Israel de azi ! Crucea Mea cea grea l-a împăcat pe om cu Tatăl , căci după ce am dus-o ca să biruiesc prin ea moartea şi să Mă fac bucurie a Tatălui prin învierea şi înălţarea Mea la El , M-am lăsat omului de cărare spre Tatăl şi l-am învăţat pe om această cale , căci i-am arătat-o prin cruce , poporul Meu . O mulţime de oameni sunt creştini sau se fac creştini , dar cei mai mulţi din ei fug de calea crucii , care îi ţine pe ei pe cale cu Mine , căci omul creştin nu învaţă calea spre Mine , ci dă să înveţe bucuria spre Mine . Măcar bucuria cu Mine dacă ar da omul s-o înveţe , tot L-ar putea mângâia pe Dumnezeu , tot ar avea omul creştin cale spre Mine , iar Eu i-aş da lui biruinţa pentru care Eu am căzut sub cruce , şi apoi M-am arătat biruitor prin ea , dar fără credinţa ucenicilor Mei nu s-ar fi putut aşeza pe pământ biruinţa lui Dumnezeu .
Vreau să-l învăţ pe om să iubească şi să poarte cu el arma cea împotriva pierzării : frica de Dumnezeu , care îl învaţă pe om să iubească suferinţa cea sfântă , crucea , care îl aşează pe om pe calea spre Dumnezeu . Amin .
Omul iubeşte mai mult întunericul decât lumina ; iubeşte mai mult faptele lui rele , care se trezesc mereu în el , pentru că omul nu mai are frică de Dumnezeu , Care vede în om şi peste om . Dar pe tine , poporul Meu , te îndemn , în numele suferinţei Mele de pe cruce , să ai grijă multă şi mare să-ţi treacă prin inimă rugăciunea , că dacă ea îţi trece prin minte , mintea o ia şi o duce cum duce apa la vale tot ce găseşte în calea ei . Te îndemn cu lacrimi , să râvneşti , poporul Meu , la darurile duhovniceşti , chiar dacă nu ajungi să iubeşti darul proorociei , dar credinţei îi trebuie rod bogat de la darurile tale duhovniceşti , care să-ţi lucreze mântuirea , căci ea nu se capătă decât prin credinţă , iar credinţa este cea lucrătoare , nu cea amorţită care îl ţine pe om departe de voia lui Dumnezeu . Apostolul Pavel se lăuda în credinţă , dar el spunea aşa : « Mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea lui Hristos Domnul , prin care lumea este răstignită pentru mine , şi eu , pentru lume ».
O , fiilor , cel ce fuge de calea crucii Mele , acela nu iubeşte calea cu Mine şi nu-şi lucrează mântuirea , care are ca sprijin frica de Dumnezeu , cea care îl face pe om să-L iubească pe Domnul cu iubire care caută în ea putere pentru ea , bucurie pentru ea , credinţă pentru ea , căci Eu fără credinţa ucenicilor Mei nu M-aş fi putut face iubire în cei mulţi care M-au aflat şi M-au iubit fără de linişte , căci iubirea îl face mare pe om , şi lucrător în calea aşteptării venirii Mele spre om cu darurile iubirii , cu roadele ei , cu mântuirea , care pe toate ale Mele le are în ea . Amin .
Pe pământ sunt numai mlaştini pentru mintea omului , poporul Meu , dar tu adumbreşte-te sub cruce , că nu e bine să te lupţi cu valurile , ci e bine să-ţi laşi mintea liniştită şi să laşi din mână cârma în vreme de valuri şi de mlaştini , ca să poţi pluti până ce se liniştesc valurile . Adumbreştete sub cruce în vremea ta cea grea , şi caută sub pace şi sub răbdare aşteptând , că mintea omului este trasă de mlaştini chemătoare din toate părţile , dar Eu te-am învăţat să stai în cer mereu , şi să înveţi să fii locaşul Tatălui , cerul Tatălui , poporul Meu , sfinţind cu inima şi cu gura ta numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh . Amin .
52