Cerul- scaunul de domnie, pământul- aşternut picioarelor- omul îndumnezeit
și a rămas peste El. Eu nu-L cunoșteam pe El, dar Cel Care m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: „ Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel Care botează cu Duhul Sfânt“. Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu. Iată Mielul lui Dumnezeu!». Amin, amin, amin.
O, poporul Meu, iată cât de frumos știa Ioan să mărturisească, să grăiască, să răspundă celor ce îl întrebau, celor ce auzeau și vedeau și întrebau! Când el a fost trimis de Mine la Iordan ca să boteze pe Cel Care botează cu Duhul Sfânt, i-am spus că peste Care el va vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este. Și Ioan așa a văzut, și apoi așa a mărturisit și a zis: « Iată Mielul lui Dumnezeu!». Amin.
Ziua de Bobotează a fost zi de facere. Domnul a ieșit din apă, și Ioan L-a cunoscut pe El și L-a mărturisit. Iată ce taină în zi de Bobotează, poporul Meu, taina pentru care a venit Ioan, așa cum taina ta este taina pentru care ai venit tu, taina venirii Mele a doua oară pe pământ cu Noul Ierusalim cel din vecii ca să ți-o încredințez ție spre lucrul ei și spre împlinirea ei cea deplină, că Mi-e drag să Mă împlinesc prin cei slabi cu toate împlinirile care mai sunt, ca să nu zică omul că el a făcut, că el a știut, că el merită, că el poate. Să nu mai zică omul iarăși că poate peste Dumnezeu. Și iată cum lucrez. Pe cei mai slabi îi fac tărie cu care despart lumina de întuneric, apele de ape, ca să iasă din ele cerul cel nou și pământul cel nou și marea, și iarăși zic: cerul cel nou și pământul cel nou și marea, care este și nu este, căci lumea are peste ea sfârșitul ei, plata fărădelegilor ei, iar plata ei este fărădelegea, căci scris este: « Cine este nedrept, să nedreptățească înainte; cine este spurcat, să se spurce și mai greu; cine este drept, să facă dreptate mai departe; cine este sfânt, să se sfințească și mai mult, că Eu vin curând, și plata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui ». Amin.
O, Ierusalime, tu ai ca soartă lumina, fiule mic. Întuneric este peste tot, întuneric adânc, iar Duhul Meu Se poartă pe deasupra ta, și am zis ca tu să fii lumină, căci Eu în ziua întâi a facerii așa am zis: « Să fie lumină!», și ea a fost; a fost și s-a arătat peste întuneric, poporul Meu, și s-a numit lumina ziuă, ziua întâi. Așa ți-am spus și ție, și la sfârșit ți-am spus; ți-am spus: « Să fii lumină!». Și precum lumina a ascultat și s-a arătat, așa și tu să asculți și să te desparți de tot întunericul, ca să te pot numi pe deplin ziuă, ziua întâi, ziua Mea, că Eu sunt Cel dintâi Care este, și sunt Cel de pe urmă, și sunt începutul și sfârșitul, că Eu nu încep nimic fără să sfârșesc tot lucrul început. La începutul cel dintâi am început cu lumina, iar la sfârșitul lucrului Meu încep tot cu ea, și te-am făcut pe tine început de lumină, și luminez cu tine cerul și pământul și le umplu de Duhul Mângâietorul, Cel Care grăiește plutind pe deasupra ta în taina facerii din nou a toate câte sunt, fie că se văd, fie că nu se văd cele ce sunt.
Dau să te învăț toată taina Mea cea pentru sfârșit de timp, în care Eu te-am cuprins pe tine, iar tu să cauți să fii silitor pentru ea și pentru înțelepciunea ei cea deplină, popor mititel. Scoală-te mare pentru înțelepciunea tainei în care Eu te-am învăluit și pe care am coborât-o din vecii peste tine, Ierusalime nou, că dacă nu vei înțelege pe deplin taina Mea cea păstrată pentru la sfârșit de timp și pentru tine, nu vei putea s-o împlinești pe deplin, nu vei purta pe deplin iubirea ei, iubirea ei care te ajută s-o poți purta și lucra ca să se întocmească ziua venirii Mele cu învierea făpturii și cu viața veacului ce va să fie pe deplin pe pământ. Amin.
O, poporul Meu Ierusalim, cerul cel nou și pământul cel nou își desfac învelișul și se ivesc din mijlocul tău, iar tu să le lucrezi și se le păzești și să le ai pe vecii, căci marea nu mai stă
19