Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din el?
omul, o, și rămân să plâng pe urma omului care se tot desparte de Mine pentru păcat, iar calea crucii este calea cea cu Dumnezeu pe ea, și merg pe ea cei ce se sfințesc pentru ea.
Și acum taină mare așez în cartea cuvântului Meu și spun pentru cei ce au minte ca să înțeleagă cu ea, și iată ce spun: Cel ce se unește cu trupul și sângele Meu ar fi să nu se mai unească cu alte trupuri, că-Mi este mireasă Mie cel ce se împărtășește cu Mine, și trebuie să-Mi fie credincioasă Mie mireasa Mea, o, dar unde se mai găsește așa iubire de Dumnezeu, așa milă pentru ranele Mele purtate pentru mireasa Mea, așa credincioșie?
Iată, mănâncă tot felul de trupuri cei ce se împărtășesc cu Domnul când merg la biserică, iar Eu sunt amestecat de om cu toate câte lui îi plac pe pământ, și ajung să fiu ca și omul, că așa voiește el să facă cu Dumnezeu, așa s-a învățat, fără cruce să meargă pe cale cu Mine, fără statură sfântă, fără asemănare cu Mine, cu Cel ce i-a spus omului ce să mănânce după ce l-a făcut, o, dar n-a voit așa omul.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia a Postului Mare, a Sfintei Cruci, din 04-04-2021.
***
O, ce mare Mi-a fost și-Mi este iubirea față de om, o, ce mare iubirea Mea, fiilor! Despre această iubire grăim acum. N-am putut cere aceasta celor ce au trecut prin fața lucrării cuvântului Meu cel prin trâmbița Mea Verginica. Aveau aceștia familii, aveau tați și mame, soți, soții, copii, frați, surori, o, și nu le-am putut cere desăvârșirea aceasta lor. Mi-am scris însă cartea Mea din vremea lor și se poate citi în ea pregătirea pe care le-o ceream și la care voiam Eu, Domnul, să ajung cu un popor pregătit, ca să fi putut aceștia să ajungă și ei să mănânce din pomul vieții,( Fac: 2 / 9; 3 / 22-24) cu care am venit acum la voi și i-am pus roadele pe masă pentru voi, fiilor,( Apoc: 22 / 2, 14) lucrare mult așteptată și mult dorită de Mine să vin și s-o așez pe pământ în mijlocul poporului cuvântului Meu. O, dar nu-l mai am pe el, pe cel de atunci, pe care-l învățam atât de mult, cu atâta dor, ca să poată și să vrea el cu Dumnezeu. N-a voit, o, n-a voit, și v-am ridicat apoi pe voi ca să-Mi fiți voi copii ascultători și să căutați desăvârșirea care trebuie să fie acum, nu atunci când trebuie ea răsplătită. Dar până atunci trebuie biruit diavolul, trebuie să se lupte creștinul cu vrăjmașul, cu trupul și cu firea, trebuie prin post și rugăciune, prin viață călugărită, curată de păcat, o, și nu se poate asta, decât cu mâncare curată de păcat, curată de carne, curată de mâini necurate, curată, fiilor, de tot ce este în carne, căci este scris că în poporul Domnului vor fi numai sfinți.
Am strigat mereu atâția ani peste cei ce auzeau din gura Mea grăire peste ei și peste pământ, și spuneam: O, nu mai căuta, nu mai stârni, nu mai iubi păcatul, omule pribeag, nu-ți mai fă vreme pentru păcat, măi creștine, măi, nu mai sta liber de lucrul sfânt, ci umilește-ți mintea și inima și nu te înălța cu ele ca să cazi din Dumnezeu. Fă-ți mai întâi datoriile pe care le ai de adus mai întâi înaintea Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt, și numai apoi pe cele care-ți sunt ție de folos pământesc și trupesc, o, că nu-i mai mare trupul, ci sufletul, fiule, el este cel ce-ți ține viața în trup, iar sufletului îi este dator trupul în toată clipa, îi este dator pentru viață.
Îl învățam pe creștin și-i spuneam: Grăbește-te, fiu creștin, să-ți gătești mai întâi viața cea veșnică, nu pe cea vremelnică, la care tot muncești și te trudești și aduni. O, nu așa, că viața asta e trecătoare și rămâi apoi cu faptele ei și ele îți vor hotărî viața ta cea veșnică, o, ele, după cum au putere faptele tale spre mântuirea ta. În viața asta fă tot ce poți face, numai să te depărtezi de pricina de păcat, o, că vine Domnul, măi fiule creștin, și te întreabă ce ai făcut cu tine și cu El.
80