Ce spurcă pe om , ce intră sau ce iese din el ?
Mele , fii și fiice dulci ale durerilor Mele amare ? O , că amar mai este la Domnul și la sfinți păcatul care fierbe în oameni pe pământ acum , ca în toate timpurile de sub cer , și pentru care Dumnezeu a trebuit să moară pe cruce , să moară pentru fiecare păcătos .
O , binecuvântat să vă fie cuvântul sărbătorii voastre , cuvânt mărturisitor învierii Mele , fiilor , vremea durerilor și a bucuriilor învierii apoi , acum două mii de ani !
— Slava Ta , Doamne , marea și multa slavă a Ta acum două mii de ani , a fost ea mărirea noastră , căci ea ne-a mărit pe noi , Doamne , ca să-Ți fim mărturisitori Ție , Dumnezeule adevărat , Unul Dumnezeu Fiul , în Care Tatăl a locuit și locuiește și lucrează și grăiește , Doamne . O , dacă nu ne-ai fi dat în dar credință și iubire , răbdare și mângâiere în durerile așteptării , n- ar fi fost nimic de noi , ca și de ceilalți din vremea aceea . Dar Tu ne-ai mărit și ne-ai gătit nume mare lângă Tine , iar Tu ai fost biruitor mare peste toți cei care nu Te-au cunoscut și nu Te-au primit și nu Ți-au dorit mărirea , pe care chiar ei Ți-au lucrat-o , o , că Te-au dat crucii și Ți-au scris fără să știe biruința Ta prin cruce asupra lor , marea Ta zi de biruință asupra morții și asupra celor ce Ți-au lucrat moartea , Doamne .
Noi însă , păcătoși cum eram toți , ca și cei de dinaintea noastră și de după noi , ca și cei de azi , noi toți Ți-am lucrat toată durerea , noi am fost cei pentru care Tu ai plătit cu chin și moarte pe cruce păcatele noastre , care ne țineau în moarte , și ne-ai miluit pe noi pe toți . Numai să poată crede toți păcătoșii că mila Ta de noi Te-a dat crucii și răstignirii și morții , și apoi ai înviat , ca să avem și noi parte de înviere , Doamne , căci omul a fost luat din pământ , că Tu pământ ai luat când l-ai zidit pe om , și apoi din mormânt ai înviat Tu , după ce ai suferit moarte , Doamne , ca și noi să ne ridicăm tot așa la glasul Tău în ziua slavei Tale , o , și fericiți sunt cei ce cred și stăruiesc așa pe pământ ! Dar cât de nefericiți sunt și vor fi cei ce n-au putut și nu pot să creadă și să se statornicească ei pentru viitorul lor , pentru veșnicia lor lângă Tine , Doamne !
Strigăm la cei de pe pământ , strigăm cu durere la ei și-i rugăm să părăsească viața cea cu desfrâu în toată vremea , și le spunem lor așa :
Voi , cei care nu mai știți , decât să iubiți desfrâul în care a căzut omul încă de la început , luați aminte la cei din cer , care strigă la voi ! O , doare trecutul , doare mult la Dumnezeu și la noi , și la voi . E dureros trecutul cel atât de mult , și care așa de urât a lovit în Dumnezeu din fiecare om , și din noi , cei de atunci , dar ne-am tras de partea Domnului și am mers cu El și lângă El apoi , iar El este începătura învierii noastre a tuturor , numai să vrea fiecare aceasta așa cum noi am voit atunci .
Își caută oamenii unii altora trupurile pentru păcătuire , pentru gustul cel păcătos al cărnii , de parcă de asta a făcut Dumnezeu omul , și doare aceasta la Dumnezeu , și doare mereu . O , nu , căci Dumnezeu a făcut omul să Se bucure Domnul de el , să-I slujească lui Dumnezeu cu toate binefacerile pe care le lasă Domnul peste pământ pentru viața celor de pe pământ , oameni și animale , păsări și gâze , iarbă și flori , pomi și frumuseți .
Duhul desfrâului a fost în toată vremea pe pământ față în față cu Dumnezeu , căci omul a iubit desfrâul . Dar acum vine Domnul pe pământ cuvânt , căci cine să-i mai spună omului că duhul desfrâului este de la diavol , că diavolul îl păcălește pe tot omul cu acest amar păcat ?
O , nu mai stârniți păcatul în voi și în cei din jurul vostru , o , oamenilor neînfrânați ! Înfrânați-vă ! Schimbați iubirea cea pentru păcat cu iubirea de Dumnezeu , că vin suferințe pe
78