Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din el?
peste pomul vieții », peste Mine, Cel rănit, ca să-i dau celui sfânt din rana Mea și să Mă mângâi de ea împărțind din ea, împărțind-o cu cel ce Mă iubește cu iubire ca a Mea. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Creștinătății Românești, ziua întâi, din 08-06-2001
***
Poporul Meu, să nu uiți să te măsori cu sfinții, fiule, că dacă uiți să te măsori, nu vei fi ca sfinții. Să nu uiți ce ești tu, că dacă uiți, cum ai mai fi tu muntele Domnului? Toți sfinții se încredeau în Mine în vremea mărturisirii lor și nu se clătinau întru Mine, căci « cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului », precum este scris. Ei aveau grijă de suflet, nu de trup, căci cine are grijă de trup nu știe să aibă grijă de suflet, nu știe din pricina grijii de trup, că una este să nu-ți lași trupul să sufere, și alta este să-i dai trupului ceea ce nu-i trebuie, ceea ce nu-i face cinste sufletului sfânt și nici trupului care stă înaintea lui Dumnezeu.
Te-am învățat odată, poporul Meu, să nu ai nimic din cele ce sunt deșertăciune, din cele asemănătoare cu cele ale fiilor lumii. Iar Eu acum îți amintesc aceasta și te rog din nou să te uiți pe lângă tine și să dai din tine iubirea de tine, iubirea cea care cere pentru trup, și s-o ai pe cea care cere pentru suflet, și pe acestea să le ai pe lângă tine și în locul în care stai. Dragostea și sfiala sfântă, sfiala cea care dă atât de frumos înaintea Mea și înaintea ta, să nu le părăsești, să nu le pierzi pe drum, că dacă le pierzi, îți pierzi statura cea dulce, cea sfântă, cea odihnitoare, fiule crescut de cuvântul învățăturii sfinte care iese din gura Mea ca să te cresc și să te am frumos, și tot așa să te și păstrez. Nu este nici un om care să merite binele și frumosul și bunătatea și iubirea, și de aceea omul trebuie să le dobândească lucrându-le pe ele în părți și nu luându-le, căci cine dă să le ia din părți nedând cu aceeași măsură, acela se dă merituos. Dar Eu am spus că nu este nici un om să merite bunătatea din jur, ci trebuie să lucreze ca să aibă la Dumnezeu și la oameni, iar dacă nu are, nu și-a strâns și nu are. Nimeni nu poate strânge fără suferință, iar cine se teme de suferință nu strânge nimic, nu are nimic cel ce nu lucrează crezând și nu oricum lucrând.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, din 08-11-2001
***
Ți-am spus, Ierusalime de azi, nu demult ți-am spus că îți voi vorbi ție despre taina sfinților Mei. Cuvântul Meu îl sfințește pe om, și înviază sub el făptura, fiule. I-am luat pe cei din grădina cuvântului și M-am dus cu ei până la ziua când Eu l-am pierdut din rai pe om, și le-am spus: „ Uitați-vă și vedeți ce a putut face voia liberă a omului cel zidit de mâna Mea. Iată-l pe omul care a dat voia Mea pentru voia lui“. Am venit cu ei înapoi ca să sărbătoresc cu tine sărbătoare de cuvânt, sărbătoare cu durere în ea, că Mă lupt să-l fac pe om să Mă iubească și nu pot să-l fac să-și frângă voia lui pentru voia Mea în el. Mă lupt cu mare greu și cu mare povară peste cei ce-Mi poartă venirea, Mă lupt să-l fac pe om să nu mai mănânce păcat, să nu mai ia din femeie omul, să nu mai ia de la femeie, și să ia omul din pomul vieții, ca să se tămăduiască de sine omul. Eu sunt pomul vieții, și Mă fac râu de cuvânt peste om ca să înțeleagă omul taina sfinților Mei, cuvântul Meu care sfințește pe om ca să-l așeze apoi unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, unde nu este păcat, că nu altfel înseamnă cele în care voiesc Eu să-l așez pe om.( Vezi selecția tematică: „ Acest cuvânt este râul vieții”,- și pe jumpshare; joomag; Google Drive; Scribd; archive; pubhtml5, n. r.) Orice păcat pe care îl săvârșește omul, este în afară de trup, dar cine se dedă desfrânării, păcătuiește în însuși trupul său. Îi poruncesc femeii să nu mai omoare omul prin trupul și prin duhul ei de femeie. Îi poruncesc omului să nu mai umble după cunoașterea binelui și a răului, ci să ia să mănânce din cuvântul vieții, care curge din gura Mea spre tămăduirea neamurilor pământului. Amin.
45