Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din el?
temeți voi de frică? Acolo unde nu este frică? Acolo, unde Eu sunt în sfatul drepților? Scris este în Scripturi: « Domnul a privit din cer peste fiii oamenilor ca să vadă dacă este cel ce înțelege, cel ce caută pe Dumnezeu, dar toți oamenii s-au abătut și s-au făcut netrebnici până la unul. Dar vor cunoaște toți cei ce lucrează fărădelegea, toți cei ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, că Eu sunt nădejdea săracului, dar voi ați rușinat sfatul săracului și v-ați temut de frică acolo unde nu este frică ». O, de omul rău și păcătos nu vă este frică, dar de omul care trăiește în voile Mele, de acela vă e frică. O, sunteți fricoși și v-ați pus paravan pe câțiva preoți despre care ziceți voi că sunt buni și cerești pe pământ, și apoi ziceți că sunteți cu Mine, dar și pe aceștia i-ați forțat să lovească în cuvântul adevărului, care vine cu Mine în vremea aceasta, vine cuvântul ca să judece fărădelegea de pe pământ, căci așa am spus: « Nu Eu, ci cuvântul vă va judeca ».
Vă scriu carte și vă spun să nu mai răstălmăciți Scripturile Mele. Ele sunt ale Mele și ale celor ce le iubesc pe ele făcând voia Mea, care este scrisă în Scripturi. Am zis că: « Nimic din afară de om nu spurcă pe om intrând în el ». Și ce este această Scriptură? Iată, vin tălmăcitor în casa Tatălui Meu și citesc încă o dată și încă o dată din Scripturi și tălmăcesc: cele din afară de om care intră în om, acelea nu sunt omul, și sunt din afara lui, nu din el. Acelea intră din afară și se întorc tot în afară pe calea pântecului. Calea pântecului este pentru cele din afara omului care ies din om tot pe calea pântecului, bucatele fiind toate curate, dar ceea ce iese din om, iese din inimă și spurcă pe om. Inima spurcată de păcat dă din ea cele rele ale ei, dă din ea cugete rele: desfrânări, ucideri, hoții, lăcomii, viclenii, înșelătorii, minciuni, pizme, trufii și ușurătate, și toate acestea spurcă pe om, spurcă duhul și trupul omului, căci ies din om, și nu vin din afara lui așa cum vin bucatele pe calea pântecului și ies din om pe aceeași cale. Și de ce am spus Eu așa în ziua aceea când am spus? Am spus pentru cei ce se dădeau sfinți în casa Tatălui Meu, pentru cei ce se credeau curați prin spălare cu apă pe mâini, dar în ei cugetau să Mă ucidă și să pună la întuneric cuvântul lui Dumnezeu, care vădea fărădelegea lor. Am spus așa pentru omul fariseu care-și spăla partea cea din afară, iar cea dinăuntru o lăsa plină de lăcomie. Inima nu și-o spăla, ci numai mâinile, de teamă să nu cumva să intre ceva necurat în el. Pentru un așa om, mâna nespălată e mână necurată, după datina bătrânilor, porunci omenești care dau la o parte poruncile dumnezeiești desființându-le cu datinile date de oameni.
O, de ce am spus Eu că bucatele sunt toate curate? O, mare este acest adevăr. Nimic pe pământ nu poate săvârși păcat, în afară de om. Omul cel dintâi între făpturi a săvârșit păcatul, și prin om s-a întâmplat căderea și a făpturii și a firii. Numai omul era mare, numai el era pus stăpân peste toate cele făcute de Dumnezeu. Omul este cel ce poate sfinți și prețui, și tot omul este cel ce poate spurca sau poate disprețui, și de aceea am spus că nimic din afara omului nu poate spurca pe om dacă intră în el. Dar când am spus, era vorba de bucate, de spălarea mâinilor înainte de masă, de mâinile care se numesc spurcate dacă nu sunt spălate după datina oamenilor. Și iată ce face omul bisericii! În loc să învețe pe cei mulți, care trăiesc în necurățiile inimii lor, omul bisericii răstălmăcește Scriptura și nu se teme de cuvântul care va judeca pe cel ce nu înțelege.
Vin preoți și arhierei la poarta cuvântului Meu, vin să-și arate înțelepciunea cea din Scripturi și zic că Eu i-am spus lui Petru că nimic nu e necurat din ce a binecuvântat Dumnezeu. Dar Eu i-am spus lui Petru că toate câte Dumnezeu curățește, să nu le numească el spurcate. Petru era iudeu, și nu mâncase nimic necurat și spurcat, și nu înțelegea de ce glasul Meu de trei ori l-a îndemnat să mănânce cele ce nu se cuveneau a fi mâncate. Și pe când el nu se dumirea întru sine ce ar putea însemna vedenia de la Domnul, au venit bărbații trimiși de Cornelie sutașul ca să-l caute, iar Duhul Domnului i-a zis: « Iată, trei bărbați te caută și sculându-te, mergi cu ei și nu te îndoi, că Eu i-am trimis ». Și s-a dus Petru la Cornelie, și le-a zis celor din casa lui:
31