Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din el?
Eu vi l-am dat spre hrană. Cine nu vrea, nu vrea. Ce să-i fac celui ce nu vrea? Celui ce nu știe, ce să-i mai fac? Acela știe numai împotrivire, numai neascultare. Acela nu iubește viața; acela iubește boala, și are boală dacă o iubește, căci boala se face din neascultare. Lumea toată e bolnavă din carne, și nu știe lumea de unde are boala. Din carnea ucisă de om vine boala și năravul rău al omului. Dacă treci printr-un codru des și te întâlnești cu un leu, acela trage la carne, pentru că este carnivor. Carnea la carne trage. Dacă te întâlnești cu un cerb, acela nu te sfâșie, că el mănâncă verdeață. Iată ce deosebire. Sfinții din pustie nu erau sfâșiați de fiare, pentru că aceia nu erau vinovați de carne, nu miroseau a fapte ucigașe, nu miroseau a sânge, și fiarele le slujeau și li se supuneau ca lui Dumnezeu. De la carne vine și pofta cărnii, măi fiilor. Dar Eu am zis, și voi împliniți acum; am zis să fiți de acum ai Duhului Sfânt și să fiți duhovnicești. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea sfântului mucenic și arhidiacon Ștefan, din 09-01-1995
***
O, neuitatul Meu popor! Apostolii Mei mergeau mereu cu cuvântul Meu să întărească cetățile creștine, și iată, așa este și azi. Lasă-Mă, tată, să-ți mai țin calea încă, să te mai îndemn încă; încă o fărâmă mică de vreme, că o fărâmă de vreme mai este. Ți-am spus mereu să ții poruncile, tată. Ți-am spus, și iată, îți spun să iubești pe Dumnezeu și pe cel ce slujește lui Dumnezeu. Să nu-ți faci alți dumnezei ți-am spus. Să nu-ți faci averi și pofte, și voia ta să n-o faci. Ți-am spus să respecți pe Dumnezeu întru ale Sale. Ți-am spus, tată, să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu minți, să nu fii lacom de bunul cuiva. Și iată, acum din nou ți-am spus: ia-Mă, tată, de bunăvoia ta în sufletul tău și întreabă-Mă să-ți spun ce să înțelegi și ce să faci în dreptul fiecărei porunci. De ce, oare, s-au scris aceste porunci? S-au scris pentru că oamenii făceau aceste păcate, și Eu am scris să nu se facă aceste păcate.
Vreau să sun gongul deșteptării, tată. Ce înseamnă aceasta ce vreau? Vreau să nu mai verși sânge, fiule; așa vreau. Tu ai să zici că nu verși sânge și că nu ucizi, că nu mai ucizi. Tată, nici Israel nu spunea că ucide, pentru că el nu știa ce înseamnă testamentul în care stătea. Testament înseamnă sânge. Israel aducea sânge pentru păcat. Israel păcătuia, și după aceea trebuia să spele cu sânge păcatul. Ucidea un animal sau o pasăre și plătea păcatul cu sânge. Pentru păcat trebuie să se verse sânge. Sângele din om păcătuia, și sângele de la animale și de la păsări se vărsa pentru ispășirea omului. Nu este obligație să faci păcat, dar este datorie să dai sânge pentru păcat. Când se aduce sânge, atunci se știe că cineva a păcătuit. O, ce rușine, tată! Să facă omul păcat și să plătească animalul pentru curățirea păcatului omului! Să moară vită sau pasăre pentru păcatul omului! Și asta nu a fost de ajuns, că omul tot nu s-a curățit, de vreme ce nu a scăpat de păcat, de vreme ce omul a păcătuit până la sfârșit. Aud peste tot pe om că spune despre mântuirea lui prin Mine. Spune cu fală omul că Eu Mi-am vărsat sângele pentru păcatele oamenilor. Asta nu este o fală, tată, și ar trebui să-i fie rușine și sfială omului și să se îndrepteze omul înspre dreptate, că pentru dreptate nu trebuie nici o jertfă, nici o ucidere. Eu, măi fiilor de azi, n-am spus lui Israel să aducă jertfe de animale când au ajuns în Canaan, dar dacă ei știau că pentru păcate trebuie sânge și jertfă și dacă știau că păcătuiseră, ei au adus jertfă, dar Eu nu le-am spus aceasta. Din contra, Eu am spus: « Mi-e scârbă de jertfele voastre și Îmi sunt dezgustătoare. Cine vi le cere ca să le aduceți?». Eu le cerusem să Mă iubească și să nu păcătuiască. Le spusesem să nu ucidă, să nu se desfrâneze, să nu fure, să nu mintă, să nu facă nedreptate. Eu asta le spusesem. Rușine, tată, să moară o pasăre nevinovată sau un miel sau un ied sau un junc pentru păcatul săvârșit de om, și scris este în Scripturi: « Pământul va da pe morții lui, și marea, pe morții ei, și iadul, pe morții lui ». Și ce va face omul? Că și omul trebuie să dea pe morții lui, ființe nevinovate, înghițite de pântecele omului sau ucise în numele păcatului omului. Rușine, tată, să moară Dumnezeu pentru omul păcătos. Rușine este
21