Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din el?
cu ea rana ta și să oprească stricăciunea sufletului tău, și unealta aceea doare când umblă cu ea în carnea ta. Și tu să nu-i dai peste mână păstorului tău și să nu fugi de tămăduitorul, să nu-l lovești ca să-i sară din mână unealta de curățire, că rămâi, tată, cu spinul în carne, cu boldul în inimă, și acela e veninos și îți strică inima și nu te mai vindeci în veac. Unealta celui cu leacul este de le Mine, și Eu o folosesc așa cum vreau Eu să fac cu tine, după cum este moartea sau viața ta sau îngâmfarea ta sau culoarea feței tale și a inimii tale. Dacă inima ta e cu pete nearătate, de ce ai pretenție să Mă mai port ușor cu tine? O, cu cel fățarnic nu se poate să fii bun, că măsura lui Dumnezeu se folosește după măsura inimii omului. Eu văd dacă este în inimă pocăință sau aplecare sau umilință, dar unde nu le văd pe acestea, nu se poate să dau de la Mine, și își ia omul înapoi de la Mine ceea ce-Mi dă și se întoarce înapoi cu ce-Mi dă el. La doctor când alergi, creștine tată, pentru boala trupului tău, doctorul are unelte dureroase cu care-ți arde rana, ca să oprească puroiul și putrezirea cărnii tale. Sunt injecții dureroase rău, care luptă împotriva durerii tale, și tu le primești de la doctor și nu-i dai doctorului peste mână; ba dimpotrivă, te duci și îl cauți ca să te vindece. Te și leagă doctorul, te leagă de mâini și de picioare, ca să stai pentru curățire de boală. Și la Mine de ce, tată, nu stai? de ce nu vii? că nu vii cu boala ta la Mine.
Voi, creștinii Mei, nici nu știți să vă mărturisiți păcatele, tată. De la cel mai mic și până la cel mai mare, nu știți să vă mărturisiți păcatele, și de aceea nu scăpați de cursa lor. Nu știți să iubiți pe Dumnezeu, și de aceea nu sunteți vindecați. O, numai trupul, tată? numai atât? numai el trebuie spălat și vindecat și fardat și luxat și păzit de rău și de încercări? Numai trupul, măi Israele? Și dacă n-ar avea suflet trupul tău, te-ar mai durea trupul, tată? Nu te-ar mai durea, n-ar avea viață trupul tău. Iată, pe suflet îl doare, căci sufletul e viața trupului, sufletul suferă când trupul are bube și rane și umflături și pete. Și fii atent, creștine tată, că de la suflet face trupul bube și boli și înțepături, căci pe trup sufletul îl poartă încotro vrea el să-l poarte, și pentru suflet vin lovituri spre trup, ca să-l vindece de lupi, de gânduri rele, de planuri fără Dumnezeu, care nasc din ele boală de suflet, plătită prin trup, care nasc depărtare de Dumnezeu, și de aicea vine vorba că ce-I dai lui Dumnezeu, cu aceea te întorci de la El.
O, creștinilor, câte păcate aveți voi față de această lucrare cerească, și pe care nu le puteți spune la preoții voștri duhovnici, că ei sunt împotriva acestei lucrări dumnezeiești prin cuvânt, ei sunt potrivnicii acestui sfat ceresc pe care-l am Eu între voi de patruzeci de ani. Voi aveți păcate împotriva lui Dumnezeu, împotriva vieții sufletului care stă în trupul vostru, iar sufletul este suflat de Dumnezeu în trupul vostru. Aveți păcate față de Dumnezeu și nu sunteți vindecați de ele, tată. Ce să fac Eu cu voi? că de aceea nu puteți să stați în picioare cu Mine și întru Mine, de aceea, că nu sunteți împăcați cu Mine, nu sunteți curați cu Mine, nu sunteți descoperiți Mie. Eu vă văd ascunși în voi, dar văd ce ascundeți. Voi ziceți că nu văd, dar Eu sunt Văzătorul celor ascunse, tată. Iată, creștinilor, Eu pe cele ascunse ale înțelepciunii Mele vi le arăt vouă și vi le descopăr, dar voi nu faceți așa cu Dumnezeu, ca să vă descoperiți Lui înțelepciunea voastră și neînțelepciunea voastră. Spun așa ca să nu vă supăr, ca să nu zic numai de neînțelepciunea voastră, de cele ascunse ale voastre. Niciodată un om n-a fost omul lui Dumnezeu dacă nu s-a mărturisit lui Dumnezeu prin sfătuitorii lui Dumnezeu. De aceea, Israele, nu știi tu ce să faci, pentru că n-ai făcut niciodată ceea ce trebuia să faci mai întâi. Tu trebuia să vii descoperit la Mine, și să fi rămas așa, și să fi lucrat așa; să fi lucrat descoperit în via aceasta, ca să te fi putut alege acum la culesul ei, tată. Iată că acum Mă uit peste tine, poporul Meu iubit, și Mă învârt pe lângă tine ca unul năuc de supărare, că nu pot să găsesc în tine fii de ajuns de tari ca să-i pun la culesul rodului Meu, la ultimele îngrijiri ale viei Mele, și apoi la cules, tată. Vreau să așez peste tine fii din mijlocul tău și Mă tem că nu-i vei primi peste creștetul sufletului tău, al cetății tale, al străduței tale, al căsuței tale, tată.
16