Cartea Mielului – Cartea Vieții
în fundul mării, căci Eu sunt în mijlocul cetății, și ea nu se va clinti, și le spun oamenilor de pe pământ: « Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Domnul Preaînalt între popoare, și pe pământul tot sunt Preaînalt!» precum este scris. Amin.
O, poporul Meu cel din români! Dacă Eu când am făcut cerul și pământul cu cuvântul Meu, din ape și din duh, și am scos din ape primul petec de pământ și l-am numit de atunci pământ român, taină rămasă între Mine și Tatăl până la sfârșit de timp când am venit pe pământ și am luat trup din Fecioară prin sămânța Duhului Sfânt, iată, taina aceasta neștiută de tot omul atâtea mii de ani, ea se desface acum prin cuvântul Meu, cuvântul care a făcut la început cerul și pământul. Pământul român a fost începutul pământului cel ieșit din ape, și tot pământul român este începutul cel ieșit din foc, căci el va fi cetate de scăpare, oază verde pe care Eu, Domnul, o ocrotesc cu mare minune, cu cuvântul facerii Mele care începe ca și la început când am luat pământ din pământul român și l-am făcut cu mâna pe om și am suflat cu gura peste el cuvânt, și duh de viață a intrat în el, și a cunoscut omul ca și Dumnezeu, și a fost el odihna Mea între cer și pământ.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Spiridon, din 25-12-2004 ***
O, dacă omul ar fi credincios așa cum au fost cei ce au primit de la Tatăl prin duhul proorociei deslușirea tainei venirii Mele pe pământ, M-aș arăta cu voi în toată slava Mea de peste voi și M-aș arăta cu cerul cel atât de aproape de pământ, minune de veac nou, lumină ruptă din ființa Tatălui, cer și pământ laolaltă lucrând și înălțând în sus împărăția cerurilor Mele de peste voi, copii cuvântători și mărturisitori ai cerului cel atât de aproape cu voi. Cu mare taină lucrez cu voi și peste voi, căci omul, ca și acum două mii de ani, n-ar vedea, n-ar crede, n-ar iubi pe Dumnezeu, căci cele apropiate lui se fac perdea de durere între Mine și om și nu pot să fac mai mult în fața necredinței, înaintea măsurii atât de mici a omului, a vederii lui, a credinței lui, a umilinței lui, a dorului lui de Dumnezeu. Mă ascund în dorul Meu de voi, în dorul vostru după Dumnezeu pe pământ și plâng în voi, că n-am unde să-Mi plec capul pe pământ și să plâng. Nu-l doare nimic de Mine pe cel ce trece prin fața crucii pe care omul o face din lemn sau din piatră sau din fier, și pe care Mă închipuie pe Mine bătut în cuie, plângând și sângerând de la om. O, nu cu atâta este semnul unui popor că e creștin, nu atât că Mă are pe Mine, Cel răstignit, de Dumnezeu al său. O, fiilor îndurerați după venirea Mea! Nu numai atât, nu numai așa trebuie să Mă vadă omul pe pământ. Cine i-a spus lui că asta înseamnă Dumnezeu cu omul pe pământ? Cine i-a spus omului că locașurile zidite de om pe pământ cu cruci pe ele înseamnă Dumnezeu cu omul pe pământ?( Vezi selecția tematică: „ Adevărata biserică”,- și pe files. fm; jumpshare; joomag; Google Drive; Scribd; archive. org; pubhtml5, n. r.)
O, Eu am venit Dumnezeu născut din cer și de pe pământ în locul numit sfânt, și tot n-am putut să petrec cu omul sub chipul și sub numele de Dumnezeu, Fiu al Tatălui Savaot, cu care nume venisem pe pământ ca să Mă mărturisesc prin moarte pe cruce și prin înviere dacă prin naștere din Fecioară n-am fost primit de oameni Fiu venit de la Dumnezeu din cer după om. Acum Mă fac cuvânt pe pământ, și norii cerului Meu Mă țin cu slava cuvântului Meu, dar nu pot să dau în părți depărtarea dintre Mine și om, nu pot din pricina celor apropiate omului și în care el crede văzându-le și numindu-le adevărate, adevăr în care omul se îneacă de șapte mii de ani și nu mai iese deasupra lor ca să vadă el fața Mea, slava Mea, și să dorească omul să fie slava Mea, iar Eu, slava lui, și să avem aceeași lucrare, aceeași simțire și blândețe, și să nu mai plângă Tatăl de mila Mea, de durerea Mea, de venirea Mea după om Dumnezeu tainic, șoptindu-i omului că am
34