Cartea Mielului – Cartea Vieții
Amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălțării Domnului, din 13-06-2002 ***
Eu, Domnul, Mă fac cuvânt peste grădina cuvântului și cobor spre om ca să-i spun că acest cuvânt este râul vieții, care curge din tronul lui Dumnezeu Cuvântul, așa cum este scris în Scriptura cea pentru sfârșit de timp. Eu după ce am făcut cu cuvântul cerul și pământul l-am făcut pe om și vorbeam cu el, și el vorbea cu Mine. Glasul Meu și pasul Meu se auzeau de urechea omului cel zidit de mâna Mea. Așa Îl cunoștea omul pe Dumnezeu la început și apoi.
Îmi scriu cartea venirii Mele și Mă așez cu ea în fața omului, și Mă așez cu ea peste vremi ca să cer fiecăruia socoteală după cum este și după cum a fost fapta sa. Așa am grăit Eu cu Moise pe muntele Sinai, și Moise a scris cuvântul Meu cel de peste el, și tot mereu l-a scris. Așa am grăit Eu cu proorocii, și ei scriau cuvântul Meu. Acum, după două mii de ani de la petrecerea Mea cu omul pe pământ timp de treizeci și trei de ani Dumnezeu venit de la Tatăl între oameni, acum vin din nou din cer pe pământ cuvânt ca să aduc înapoi grăirea dintre Mine și om, căci omul a pierdut grăirea cu Dumnezeu. Dacă omul dă să-Mi spună că grăiește cu Mine, iar el Îmi spune pe ale lui sau pe ale Mele, nu poate să se ascundă de păcatul nevorbirii dintre Mine și el. Mai întâi am vorbit Eu cu omul, și apoi omul cu Mine. Mai întâi omul n-a mai grăit cu Mine, și apoi n-am mai vorbit Eu cu el.
Să nu te întrebi, omule care vii să-Mi vezi și să-Mi auzi glasul care umblă prin grădina cuvântului Meu din vremea aceasta ca să se așeze tot cuvântul Meu în carte, ca în toate vremile vorbirii Mele cu omul; să nu te întrebi de ce vorbește Dumnezeu cu omul, și să te întrebi de ce nu auzi tu pe Dumnezeu vorbind peste tine așa cum a fost planul Său cel din veac întocmit cu omul. Eu când l-am făcut pe omul cel zidit de mâna Mea, l-am făcut ca să grăiesc cu el, și el cu Mine, că de ce altceva l-aș fi făcut pe om Eu, Dumnezeu Cuvântul? L-am zidit și am grăit cu el, și el cu Mine până ce n-a mai vrut el să grăiască cu Mine, și a grăit cu sine și a făcut ca sine și nu ca Mine. L-am zidit și am grăit între Noi până ce el s-a ridicat mai mare ca Ziditorul său, pierzându-L prin neascultare, pierzându-L prin ascundere. Ascunderea este păcatul care l-a despărțit pe om de Mine, și pe Mine de om, de n-a mai putut și nu mai este grăirea dintre Mine și om. Omul nu se poate ascunde, dar se ascunde, că i-a intrat în fire acest păcat ca să fugă de Dumnezeu, ca să se ascundă. O, unde se poate omul ascunde de fața Mea? Sunt mereu, mereu față în față cu omul, dar el vrea să uite aceasta, și aceasta înseamnă ascundere. Mă ascunde omul de el, și se ascunde omul de Mine, dar acesta nu este adevărul, și omul nu se poate ascunde de Dumnezeu. Vin din cer pe pământ cuvânt ca să aduc înapoi grăirea dintre Mine și om. Îl îmbiu pe om ca să-i dau înapoi ce a pierdut.
Mă așez pe pământ în calea ta cuvânt, omule ieșit din omul cel zidit de mâna Mea. Tu ești născut din om, și vreau să te învăț începutul tău, omule scump. Grăirea Mea e dulce peste tine. Începutul ființei tale este omul cel zidit de mâna Mea și cu care Eu grăiam între Mine și el. Vreau să-ți dau înapoi ce ai pierdut. Vreau să te așezi înaintea Mea și să-Mi auzi glasul și să crezi că Eu sunt, să crezi și dacă nu Mă vezi. Nici Adam nu Mă vedea, dar Mă auzea, și grăia și el cu Mine, și apoi s-a tras în sine și n-a mai grăit cu Mine, căci s-a ascuns, și apoi a dat să Mă uite.
… Stau cu oști cerești deasupra grădinii întâlnirii Mele cu voi. V-am chemat să grăiesc cu voi, și voi cu Mine. Cântați-Mi doina nunții Mele cu mireasa Mea cea din români luată, cu poporul Meu mireasă, popor pregătit de Mine pentru venirea Mea. Dulce-Mi este limba românească, și am
23