Calul alb apocaliptic
***
…— Da, fiică mântuită prin iubirea ta de Domnul, Eu sunt Cel ce sunt, Cel ce vin de la Tatăl, căci El M-a trimis încă o dată ca să vin. Curând, curând îi iau aici cu Mine și îi aduc la masa Mea de cuvânt pe cei ce nu s-au aplecat din Israel ca să creadă atunci și apoi și până azi că Eu sunt Mesia făgăduit lor de Tatăl să vină la ei și să-Și facă lucrarea de trimis. În ziua aceea voi sta de vorbă cu poporul Israel, care a fost, și care este, și voi intra tainic la el pe cal alb, căci așa Mă port ca să intru, și așa am intrat și atunci, căci a fost proorocită intrarea Mea în Ierusalim Împărat purtat pe asin, iar cei mulți Mi-au cântat Osana în ziua aceea.
O, fiilor, vine sărbătoarea Învierii Mele. E mare această zi de sărbătoare și e ziua Domnului, pe care poporul Israel n-o are de slavă a sa. Ei n-au primit slava Domnului, a Celui trimis, iar Eu voi spune lor deslușit ceea ce ei n-au dat să înțeleagă desăvârșit.
Iar voi stați-Mi de sprijin ca să-Mi scrieți cartea, fiilor, ca să pot să-Mi las în ea cuvântul, căci Eu așa merg. Cuvântul este calul Meu cel alb, cel învăluit în cuvânt, cel nevăzut ca și călărețul lui.
O, stați întru întâmpinarea Mea, fiilor, ori de câte ori Eu bat ca să intru și să-Mi las în carte cuvântul. El este slava Mea, slava Domnului, iar slava Mea este cu voi, este la voi, și de la voi Mă port cu ea peste pământ, și Tatăl este în Mine, iar Eu întru El sunt, o, fiilor. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea a Postului Mare, a cuvioasei Maria Egipteanca, din 25-03-2018
***
Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cuvântul Tatălui Savaot, așa cum am fost la început când s-a făcut cerul și pământul. O, intru ca și acum două mii de ani, intru în Ierusalim, iar calul alb Îmi este cuvântul. Nu întreb pe poporul Israel, nu-l întreb dacă sunt primit ca să intru la el, ci intru prin zidul dintre Mine și el, intru prin ușile închise, căci sunt Hristos Cel înviat, și n-am hotar care să Mă oprească, așa cum n-am avut nici când am ieșit din mormânt de sub piatra cea mare și grea. O, toate Mi se pleacă și Îmi știu numele și harul și puterea cea din Tatăl în Mine, și iată, îi dau poporului Israel grăirea Mea cu el după două mii de ani de la ziua intrării Mele în Ierusalim pe mânzul asinei, și când s-a împlinit profeția cea din vreme scrisă ca să se ivească în mijlocul lui Israel, spre slava și arătarea lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu Tatăl.
O, intru la tine, intru iar, Israele, popor cu nume mare între popoare. O, pace ție! Aceasta este pecetea Mea când intru într-o casă, într-o cetate.
… Mulțime de popor s-a ridicat de atunci creștin din neamul tău, Israele, și se tot ridică și acum, dar Eu voiesc de la tine să te împaci cu Mine desăvârșit și să te pun pe ranele Mele, că Eu pentru tine am suferit cuie împunse în mâini și în picioare pe cruce, și spini adânciți în fruntea Mea dumnezeiască, de-Mi frângea puterea durerea aceea și am strigat pe Tatăl în durere și I-am spus: « De ce, Tată, de ce M-ai părăsit?». Ieșise Tatăl ca să pot să trec ca omul spre moarte cu trupul, dar numaidecât El M-a mângâiat și M-a împuternicit să Mă ridic de sub piatra grea de pe mormântul care M-a adăpostit, și din care trebuia să ies înviat, și să se vestească în lung și în lat, de la margini la margini învierea Mea, iar tu în zilele acelea, Israele, ai fost cel judecat, că
18