Despre botez
jertfă, și nu este jertfă care să se poată măsura cu viața Mea cea sfântă din om, viața care iubește pe Dumnezeu, iubind din om.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, din 19-06-2005. ***
Iarăși Mă așez cu tine la masă cerească, poporul Meu. E praznic de Rusalii, și trebuie sărbătoare să lucrăm, Duh Sfânt să lucrăm.
Pace Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, pace Domnului Dumnezeului tău la masa Lui cu tine, la masa ta cu El! Dar tu știi ce mănâncă Domnul de la tine, de la masa ta cu El. Dacă-I pui Domnului scăunaș și blid la masa ta, pune-I ce mănâncă El, ca să Se mângâie El de la tine, ca să poată și El, căci Eu sunt un Dumnezeu neputincios și necăjit de la tot omul de pe pământ, fiindcă omul nu-Mi mai face loc în viața lui, nu-Mi mai face loc la masa lui, la sfatul lui, la bucuriile și la durerile lui, iar Eu stau neputincios lângă om, neluat în seamă de om. În mijlocul tău însă nu tot așa trebuie să aibă viață Domnul. Cu tine trebuie să fiu viu prin toate ale tale, pe care să le poată Domnul pune pe ranele Lui sângerânde, pe durerile Lui nevindecate, pe inima Lui cea plină de dor nestins după om, după odihna Lui în om, poporul Meu.
E praznic de Duh Sfânt, dar lumea nu știe ce înseamnă Sfântul Duh ca să-i dea puterea cuvenită acestei sărbători așezate de Tatăl și de Fiul pe pământ peste neamul Domnului. Neamul Domnului nu este din lume, precum Domnul nu este din lumea aceasta. Cei pe care Eu i-am scos din lume ca să fie cu Domnul, aceia mergeau cu Mine și nu mai mergeau cu lumea. Iar după ce Eu iarăși M-am așezat lângă Tatăl, după înălțarea Mea la cer, ucenicii Mei au umblat cu Sfântul Duh pe pământ, și prin El au lucrat mari semne, mari minuni, mari lucrări, căci aceasta face Sfântul Duh, Care împlinește pe Sfânta Treime întru lucrarea Sa cea de șapte mii de ani pe pământ.
Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, una sunt, și fără de sfat nu lucrează Dumnezeu. Când l-am zidit pe om, Noi am făcut sfat. Când l-am nimicit pe om, Noi Ne-am sfătuit, și apoi am dat potop pe pământ, ca s-o luăm iarăși de la capăt cu lucrul dumnezeirii, căci omul se purta cum voia el pe pământ și nu cum voia Dumnezeu. O, cum de nu au înțeles cei ce nu au primit venirea Mea în lume acum două mii de ani? Cum de nu au putut pricepe când ei citeau în Scripturi că Noi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, am făcut sfat când l-am zidit pe om? Lucrarea fără sfat e lucrare fără înger, poporul Meu, și oamenii au lucrat apoi fără de îngeri și s-au stricat de tot, iar Dumnezeu a zis: « Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceștia, pentru că sunt numai trup, iar cugetele lor și dorințele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele ».
O, poporul Meu, lucrarea Tatălui și a Fiului este Sfântul Duh, Care mereu a fost prin prooroci ca să poată omul avea pe Dumnezeu pe pământ în lucrare peste om, căci lucrarea fără sfat e lucrare fără înger, e lucrare omenească, lucrare care nu-l duce la Dumnezeu pe om. Acum două mii de ani Eu și cu Tatăl am trimis pe Sfântul Duh în lume ca să mărturisească El pe Tatăl și pe Fiul, și să se strângă oamenii întru lucrare dumnezeiască, și să iasă din lume cei ce primesc peste ei semnul botezului cu Duhul Sfânt, și să stea ei apoi în lucru dumnezeiesc pe pământ. Duhul omului este sfânt numai atunci când Sfântul Duh lucrează peste om, iar altfel omul are duhul lui, mintea lui, lucrarea lui. De șapte veacuri a tot tăiat Dumnezeu din anii vieții omului, căci Duhul Domnului nu rămânea în om pururea, și pe Domnul Îl durea și Îi părea rău și Se căia că l-a zidit pe om.
17