Adevărata biserică
S-au strâns oamenii mari ai pământului ca să facă sărbătoare pentru nașterea Mea în Betleem, dar după două mii de ani de la nașterea Mea între oameni, iată, Eu vin iar, și nu găsesc om sfânt pe pământ, om care să Mă sărbătorească pe Mine, Cel Sfânt. De aceea M-am ascuns și lucrez tainic și Îmi pregătesc venirea Mea cea cu slavă pe pământ împotriva minciunii care vrea să se facă hristos pentru om, hristos mincinos, care înșeală cu venirea lui pe toți, mari și mici, bogați și săraci, robi și slobozi, împărați și ostași, botezați și nebotezați, căci minciuna e minciună, ca și omul. Eu însă sun din cuvânt, ca să se audă venirea Mea, și iată-i pe toți, că se ascund în peșteri și în stânci de teama venirii Mele, precum este scris în Scripturi despre venirea Mea.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Domnului, din 07-01-2000 ***
Când Eu l-am scos pe poporul Israel din lume, adică din Egipt, i-am spus în drum spre Canaan să nu se unească cu neamurile de pe cale, și mai bine să le omoare decât să-Mi strice seminția Mea. Și dacă el n-a ascultat, a pierit tot numărul lui Israel cu care am plecat din Egipt, în afară de doi oameni cu care Eu Mi-am continuat drumul spre Canaan cu cei născuți pe cale. Acum ceea ce a fost iarăși este, după cum scrie în Scripturi. Biserica s-a stricat prin amestecare cu cei ce nu sunt biserică a Mea, și cine o strică, o strică mereu și nu o zidește; strică peste tot și se întinde stricăciunea, căci omul bisericii conduce el după capul lui peste tot, și nu mai sunt păstori de suflete pe nicăieri, și e sfârșitul lumii peste tot, iar păstorii de azi, în loc să lumineze turma lor, se ascund de ea în locuri întunecoase și beau și mănâncă și fac planuri lumești trăgând de partea lor pe mai-marii de peste oameni, și îngâmfarea a omorât tot trupul, și e plin pământul de trupuri fără duh. Banul face cu ochiul lui diavolesc la tot omul, iar biserica s-a lăsat vândută pe bani, și e sfârșitul lumii, căci biserica nu mai e biserică, ci e altceva. Pe nicăieri nu se mai vede nici un drum spre cer, că e sfârșitul lumii pe pământ. Nu mai e nimeni în biserică, nimeni ca să se mucenicească pentru viața ei, pentru iertarea ei. Toți păstorii ei și-o păstrează lor, ca să aibă ei peste cine să fie domni. Apostolul Meu Ștefan a zidit biserica Mea acum două mii de ani mucenicindu-se pentru viața Mea în ea, și pentru credința ei în Mine, Mântuitorul bisericii. Când el s- a lăsat jertfă pentru Mine pe pământ, Eu am deschis numaidecât cerurile și am venit să-l iau lângă Mine, de-a dreapta Tatălui, așa cum el a mărturisit că Eu sunt de-a dreapta Tatălui. Mucenicii numelui Meu n-au părăsit biserica de frica morții și a chinurilor, ci au rămas în ea, și au murit pentru ea în mijlocul ei. Ei au murit pentru mărirea numelui Meu peste pământ, iar cei de după ei și cei de azi biserică nici să trăiască pentru numele Meu nu vor, și stau domnind de la ei citire, de la ei putere, de la ei voință peste oameni, peste turma lor, nu peste turma Mea. Când omul M-a mucenicit pe Mine, M-a mucenicit ca să domnească el peste turma Mea, și iată, domnește și se fălește cu ea și își zice „ biserică-mamă“. Dar mamă numai Eu sunt, căci Eu nasc biserica, iar ea Îmi este Mie podoabă și trup sfânt, rupt din Trupul Meu, căci am frânt Trupul Meu și i l-am dat de hrană, ca să fie ea Trupul Meu. Amin.
… O, nu mai sunt păstori de suflete, nu mai sunt pe nicăieri, și e sfârșitul lumii, căci biserica nu mai este biserică, și este altceva. Cei ce-și zic păstori iată ce fac: le fac pe ale lor și nu pe ale Mele, nu pe ale bisericii, și numai vorba e că ei miluiesc pe săraci și pe văduve după cum se ascund ei sub vorbe. O, iată ce fac ei: se adună pe furiș și își fac supuși și plămădesc planuri împotriva luminii și se unesc cu neamuri pe calea lor și nu pe calea Mea, și au ca povață viclenia și fățărnicia, și iau cei supuși din ele și se duc toți pe apa sâmbetei și nimeni nu mai caută lumina Mea.
83