Adevărata biserică
– Cel ce primește pe Dumnezeu Stăpân peste el, acela se curățește de tot păcatul, și, sfințindu-și sufletul și trupul și duhul cu legea sfințeniei cerești, primește darul sfințeniei, Trupul și Sângele Domnului, pentru curățire și iertare. El devine în felul acesta mădular al lui Hristos, iar Scriptura îi spune: « Lua-voi deci mădularele lui Hristos ca să fac din ele mădulare de desfrânare? Ferească Domnul!». Cel ce este mădular al lui Hristos nu mai este al său, ci al lui Hristos, dar vai celui ce apoi strică templul lui Dumnezeu, că Dumnezeu îl va strica pe el. Deci să se cerceteze omul pe sine și așa să se facă mădular al lui Hristos. Amin.
– O, fiilor, mare iubire este în cel ce se face mădular al lui Hristos, și acela nu mai uită ce este el, și acela nu mai uită ce cere la Mine când cere, căci Eu am învățat pe om să se roage, și omul nu știe ce trebuie să fie rugăciunea lui. Omul s-a obișnuit să spună rugăciune lui Dumnezeu, și nu mai știe ce trebuie să fie rugăciunea lui. Creștinul s-a înțigănit de tot. El cere ca țiganul care spune rugăciunea „ Tatăl nostru“ gândindu-se la furat și la căpătat, așa cum știți voi de cel ce a fost pus să zică rugăciunea „ Tatăl nostru“ cu gândul la Dumnezeu, și n-a putut. O, n-a putut, că i se promisese un cal numai ca să se gândească la Dumnezeu în rugăciune. El însă când a ajuns la jumătatea cuvintelor rugăciunii, a văzut șaua pe cal și a zis: „ Îmi dai și șaua?“. Atunci a auzit: „ Nu-ți mai dau nici calul, pentru că nu ești cu gândul la Dumnezeu așa cum te-am învățat să te rogi“.
O, fiilor, s-a înțigănit tot omul care-și zice creștin, și așa se roagă la Tatăl. Și iată ce vă spun: rugăciunea „ Tatăl nostru“ arată iubirea către Tatăl a celui ce se roagă. Omul trebuie pe Dumnezeu să-L bucure prin rugăciune, nu pe el însuși. Spun acest cuvânt fiindcă văd peste tot pământul oameni plini de bucurie, zic ei, când se roagă la Dumnezeu. Aceia nu știu ce este rugăciunea cea către Dumnezeu și nu știu care este drumul rugăciunii. Spuneți voi la aceștia, care este drumul rugăciunii spre cer. Spuneți voi, fiilor. Amin.
– Rugăciunea are un drum anume, și acela este drumul umilinței, duhul rugăciunii îndurerate, căci rugăciunea spre Dumnezeu nu este bucurie pentru om, și este umilință pentru om, și este pocăință pentru om, și bucurie pentru Dumnezeu dacă omul rămâne în stare de pocăință când se roagă și după ce se roagă. Amin.
– O, copilași, grăiesc prin cartea Mea, grăiesc cu voi ca să știe omul cum să grăiască spre Dumnezeu. Cum se rugau la Mine Daniel sau Ieremia sau tinerii din cuptorul de foc? Cum Mă rugam Eu la Tatăl? Eu petreceam noaptea pe muntele Măslinilor mai înainte de răstignire, rugându-Mă înlăcrimat pentru om, căci omul este fără de umilință când se roagă Tatălui Meu; căci am venit după omul căzut făcându-Mă om căzut, și aceasta trebuie să fie umilință pentru om, nu bucurie.
O, fiilor, fiilor, locul Meu de la voi este loc înfricoșător pentru îngeri, dar oamenii sunt îngâmfați, și își laudă statura înaintea porților de aici. Eu însă le amintesc la aceștia Scriptura care spune: « Nu cel ce se laudă pe sine este drept, ci acela pe care Domnul îl laudă ». O mulțime de oameni care vin până aici, vin și ispitesc tainele lucrului Meu cu voi, taine pe care nici voi nu le ispitiți, ci, din contra, stați înspăimântați și stați sub mâna Mea cu supunere. Mulți vin și vă povestesc din duhul lor, din cele ce culeg de la alți oameni, și aceștia fac păcat când vin așa. Mulți vin și vă dau sfaturi. Mulți vin și judecă cuvântul Meu cel ce este cu voi, și se ascund de el îndreptățindu-se împotriva lui, și aceștia fac păcat când vin așa. Mulți vin să-și arate darurile și virtuțile
73