Adevărata biserică
Omule, o, omule, întoarce-te la Dumnezeu! Uită-te spre început, uită-te mai bine și mai mult, că vine sfârșitul și te sfârșește de tot. Întoarce-te cu fața la Mine și caută înțelepciunea vieții cerești pe pământ și nu-ți mai sluți viața și chipul și portul, căci bărbatul care-și rade podoaba bărbătească de pe chip, este urâciune și dispreț față de Dumnezeu, Făcătorul omului, și tot așa este și femeia care-și uită menirea părăsind îmbrăcămintea femeiască pentru cea bărbătească, dar scris este în Scripturi că femeia care se îmbracă bărbătește este urâciune înaintea lui Dumnezeu, căci își taie și ea podoaba capului și umblă descoperită spre batjocorirea lui Dumnezeu și a îngerilor lui Dumnezeu, iar duhul desfrânării îl trage pe om la păcat, la slăbiciuni, la despărțire de Dumnezeu și de sfințenia care Îl păstrează pe Domnul locuitor înăuntrul omului, și are Domnul odihnă în omul cel sfințit pentru Domnul, pentru înțelepciunea cea din cer pe pământ.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Învierii Domnului, din 05-05-2024. ***
… Tot ceea ce vă spun Eu vouă în ziua aceasta în amintirea cuvintelor pe care le-am grăit samarinencei la fântâna lui Israel, o, așa trebuie să înțeleagă cel care voiește să se închine Domnului în duh și adevăr, nu în locuri anume, nu în Ierusalim, ci în duh și adevăr, așa cum Tatăl voiește să înțeleagă și să fie adevărații Lui închinători, iar Eu vin și vă învăț pe voi prin izvorul Meu de cuvânt, o, fiilor.
Toți cei care doriți să vă faceți adevărați închinători lui Dumnezeu, iată învățătură pentru această minune sfântă: Despărțiți-vă, fiilor, cât mai desăvârșit de viața lumească, de ceea ce seamănă cu viața și cu îndeletnicirile fiilor lumii. O, nu luați de la ei ca să faceți și voi ce fac ei. Fie-vă teamă de așa despărțire de Dumnezeu. Fugiți, fugiți cu teamă de asemănarea cu lumea, de statul în lume, de obiceiurile fiilor lumii, căci omul are nevoie de Dumnezeu și de cele lăsate din cer peste el și cu el, și nicidecum nu are nevoie omul de cele scoase de fiii lumii pe pământ, că iată, diavolul vremii de azi a pus în fața și în mintea creștinilor duhul lumii și școala cea rătăcitoare de timp ceresc cu omul.
Of și iar of, fiilor, of, că Mi se frânge Duhul și inima Lui când Mă uit și văd creștinul Meu că seamănă cu lumea și cu fiii lumii, că ia de la aceștia, că nu mai pot altfel, iar Eu, Domnul, trimit pedepse și pagube, din pricina durerii care se suie la Mine prin îngerii răi cu cele ce fac creștinii care știu venirea Mea cuvânt pe pământ și hrana cea din cer și povețele pentru viața creștină și îngerească apoi.
O, creștine împărțit în două, o, fiule, cu cât vrei să nu te faci cunoscut al cui ești cu slujirea cu care te înveți de la fiii lumii, cu atât te vei pierde și mai mult, cu atât mai mult vei depărta de tine pe Domnul. Cu cât vei da să iei și să semeni cu lumea și cu fiii ei, cu atât te vei trage la stânga și te va cuprinde rătăcirea de Dumnezeu și de suflet, căci dragostea de Dumnezeu nu va mai fi lucrarea ta, nu vei mai trage cu cerul după adevăr, nu vei mai căuta lumina cea neînserată care săți poarte pașii vieții pe culmile biruinței care vine curând pe pământ peste cei vrednici de ea prin iubirea cea de sus, prin viața de rai pe pământ.
Iată, omul doarme și ziua și noaptea, doarme tot timpul lui de pe pământ, îi doarme conștiința, îngerul Domnului din om. Nu sunt, nu mai sunt păstori de creștini care să-i trezească și să-și adune ei conștiința și să vadă pasul în gol, pas nevegheat de îngerul conștiinței care doarme în om.
251