Cuvântul lui Dumnezeu despre adevărata biserică Cuvântul lui Dumnezeu despre adevărata biserică | Page 233

Adevărata biserică
O , să nu se mai întrebe cei căsătoriți , să nu se mai întrebe cum se mai înmulțesc cei ce se păstrează creștini cu viața . Creștinii trebuie să-și facă fii duhovnicești dintre copiii celor ce nasc copii , a celor ce se însoară și se mărită și sunt în lume cu viața lor , o , că Eu , Domnul , nu pot fi de partea celor ce se însoară și se mărită , căci am zis că voia Mea este sfințirea omului , nu om cu gust de păcat în el , că nu se însoară omul pentru făcut copii , ci pentru gustul păcatului , și din care ies copiii , și păcatul îi spune apoi omului tată și mamă , și așa este rodul omului lumesc și trupesc .
O , dacă erau plăcute lui Dumnezeu însuratul și măritatul n-aș mai fi spus că dușmanii omului sunt casnicii lui , n-aș mai fi spus că dacă voiește cineva să vină după Mine acela să se lepede de casnicii lui și să-Mi urmeze așa cum M-au urmat apostolii Mei de atunci , biserica Mea cea dintâi .
La începutul cel prin Iisus Hristos toți cei care au priceput cu adâncime dragostea Mea pentru om , venirea Mea pe pământ și voia Mea și mersul cu Mine , toți aceștia se strângeau sub iubirea de Dumnezeu și erau toți într-o trăire frățească și erau familia Mea duhovnicească , frații Mei și fii ai Tatălui Meu , și Mă iubeau cu lepădare de sine și Mă iubeau nemaiputând altfel , decât cu Dumnezeu Iisus Hristos , și toți erau laolaltă zi și noapte în dragostea Mea , și toate de obște , și toți doreau să ajungă lângă Mine fiecare mai întâi , mai primul , mai repede el , o , și Mă iubeau până la mucenicia lor , care îi aducea la Mine , și apoi Mă iubeau în cer , căci pe pământ împlineau Evanghelia Mea cu o dragoste mare și multă și până la sfârșit . Iar cei ce slăbeau din pricina neveghii , pierdeau dragostea aceasta , cădeau din dragoste , cădeau în slăbiciuni , și apoi se depărtau de Dumnezeu , pe când alții nu se lepădau nici de teama suferințelor din partea celor ce voiau despărțirea lor de Mine . O , și toată vremea aceea a Evangheliei dragostei Mele pentru cei ce se alegeau Mie dintre fiii oamenilor , s-a numit dragostea dintâi și vremea ei , primii creștini , biruitori pentru comoara inimii lor , căci comoara lor eram Eu , Cel din inima lor cuprinsă în dragostea Mea cea pentru ei , dacă ei atâta Mă iubeau , atât de mult Mă legau cu viața lor , răscumpărată Mie prin moartea Mea pe cruce pentru ei .
Iată taina dragostei dintâi , iubirea dintre Mire și mireasă , iubire cerească , și iată , însuratul și măritatul n-au fost și nu sunt pentru creștini , pentru cei ce se aleg fii ai lui Dumnezeu pe pământ , ci sunt acestea pentru fiii oamenilor , iar pentru creștini este dragostea dintâi , nedespărțirea dintre ei și Mine până la jertfă , până la mucenicie acești iubiți ai Mei .
Fiilor , fiilor , grăiesc cu voi ca să împărțim tainele Tatălui Meu peste fiii oamenilor . Adevărata pocăință o simt în ei numai cei care s-au despărțit de Domnul după ce L-au iubit cu lepădare de sine , și apoi căzând , plâng pentru durerea care îi ajunge și pentru părerile de rău , care îi aduc la o mare căință cu întoarcere , o , și mare bucurie se face în cer când un iubit al Meu se desparte de Mine și se întoarce iarăși la Mine cu mare durere , cu mari lacrimi pentru despărțirea în care a stat o vreme .
Dar cu cei ce se însoară și se mărită Eu n-am ce să fac și ce să lucrez , ei sunt robi păcatului din ei și sunt iubiți apoi de păcat și nu pot fi ai Mei , căci sunt trupești , sunt altceva decât fii ai lui Dumnezeu , ai dragostei cerești .
233