Adevărata biserică
iar aceste lucrări nu se fac în zile de ținere cu sărbătoare. Și de aceea Mă aplec Eu, Domnul, și plâng cu cei din cer și învăț de sus biserica Mea și aștept ascultare de la creștini, și-i rog pe fiecare în parte să facă în așa fel să socotească bine ca bunicii lor zilele de sfinți și să-i cheme cu rugăciune și cu cinstire pentru ei, căci vai celor ce nu au sfinții în ajutor și în veghe pentru ei pe pământ!
O, nu se coase, nu se spală rufe, nu se sapă, nu se taie lemne, nu se zidesc case, nu se fac lucrări pământești în zile de priveghere ale sfinților cei ocrotitori, ale sfinților bisericii, fiilor, o, și mai ales în zi de duminică, ziua învierii Domnului.
O, luați aminte la aceste sfinte îndemnuri lăsate peste voi din gura lui Dumnezeu, și nu vă căinați unii altora și lui Dumnezeu că nu aveți ce mânca dacă nu munciți în astfel de zile. Vă spun Eu, Domnul, că nu aveți dreptate, fiindcă voi nu mâncați cât munciți, căci omului nu-i trebuie atâta mâncare. O, nu căutați să vă căinați ca niște neîndreptățiți, căci când legile sfinte au fost așezate să se țină a știut Dumnezeu că este bine așa, iar ele vă păzesc pe voi de toate relele din viață prin împlinirea lor, și altceva nu vă poate păzi de rele și de dureri fel de fel, că iată, din pricina păcatelor multe de tot, duhul rău vă aduce plata cea cuvenită, zicându-I lui Dumnezeu că omul creștin face voia lui, și nu a lui Dumnezeu,.
O, nu vă căinați de mâncare. Mâncați ceapă, fii creștini. Această legumă vă ține sănătoși, vă vindecă, vă apără de boli, vă învață să postiți și să fiți plăcuți lui Dumnezeu, și mai ales în vremi de încercare.
Am în România un popor mititel, o mânuță mică de inimi care Mă ascultă și umblă în legile sfinte, lăsate de sfinții și părinții bisericii de la început, și umblă aceștia în duhul Sfintelor Scripturi cu viața lor și aduc Mie rugăciuni pentru ei, pentru poporul român și pentru toate neamurile de pe pământ, ca să facă Domnul înțelepciune cerească peste mari și peste mici, și să fie iubire de Dumnezeu pe pământ în oameni, și apoi credință, și apoi izbăvire, și apoi mântuire și pace, împărăția lui Dumnezeu cu oamenii pe pământ precum în cer.
O, nu voiesc să suferi tu primejdii, țară română, țară ortodoxă, dar fii ortodoxă și fii de partea lui Dumnezeu și a sfinților Lui, căci părinții tăi au fost sfinți pe pământ și sunt acum sfinții cerului și ocrotitorii tăi și rugători pentru tine de sus, și toate țările ortodoxe au deasupra lor cerul lor de sfinți ocrotitori ai lor, dar tu ești de la început, de două mii de ani ești în dreapta credință, și părinții tăi cei sfinți sunt cei care vreme de o mie de ani de la nașterea ta ca popor născut din cuvântul Meu, odată cu Mine născut pe pământ, au muncit părinții tăi creștini ca să ai tu apoi calea crucii, calea lui Hristos, pe Păstorul Cel cu crucea, calea cea dreaptă a bisericii Mele. Iar după o mie de ani s-a întâmplat ruptura cea usturătoare a trupului bisericii una sobornicească și apostolească,( Anul 1054, anul separării bisericii de vest – Catolică – de biserica de răsărit, n. r.) lăsată prin Hristos și cei doisprezece apostoli ai Săi, și apoi prin sfinții părinți ai Duhului Sfânt, o și a fost mare atunci sfârtecarea turmei.
A mai trecut apoi altă mie de ani și iată-Mă pe Mine, Domnul, cuvânt peste pământ și strig peste turma cea ortodoxă ca să Mă înțeleg cu ea și spun: Faceți cruce, fii creștini, faceți cruce peste toate și peste voi, și prin acest semn aveți pecetea sfântă și ocrotirea ei, și fericiți sunt cei ce Mă au pe Mine Izbăvitorul lor prin împlinirea voii Mele în ei, căci voia Mea în om este mântuirea lui, și este salvarea lui.
217