Adevărata biserică
cine să mai facă lucrarea de iertare a păcatelor oamenilor, lucrarea de împăcare a omului cu Dumnezeu. N-are, fiilor, n-are cine, căci păstorul de azi e altceva, nu e păstor. Nu mai merge nimeni pe calea cea cu viață vie, și de aceea te-am ridicat pe tine, poporul Meu, și ți-am grăit din cer mereu, și tu ai crezut în Cel ce-ți grăiește, și te-ai sculat la drum, și iată, fac din tine cale a omului spre Dumnezeu, spre biserică vie, Israele. De aceea am împlinit această piatră pe pământ, ca să grăiesc din vârful ei și să arăt omului calea. Omul trebuie să creadă în Dumnezeu, să-L iubească și să-L urmeze pocăindu-se de toate cele muritoare și trecătoare, vindecându-se de moarte, măi fiilor.
… Suntem în serbare întreită, și voi veni la voi, fiilor, cu lecție pentru tot omul, căci vom semăna sămânța, fiindcă Eu am semănători între voi. Voi coborî o lecție de viață, ca să ia omul lecție, că nu mai este apă curată, nu mai este izvor curat și netulburat. Nimeni nu mai știe ce înseamnă oaie, ce înseamnă capră, ce înseamnă lup. Dar nimeni, nimeni nu mai știe ce înseamnă biserică credincioasă, rugătoare în Hristos, așa cum se spunea odată în biserică: „ Câți sunteți credincioși, Domnului să ne rugăm“.( La Sfânta Liturghie, n. r.) Nu se mai aude pe nicăieri o rugăciune curată, nu se mai poate spune de ea, de vreme ce nu poate preotul s-o spună. Preotul de azi nu este credincios lui Hristos, nu este. Vine omul la biserică și pleacă acasă neîmpărtășit. La ce mai vine? Vine că vine și preotul, dar preotul de azi nu mai este „ ușă de biserică“, nu mai este.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la patru ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, din 12-12-1995
***
Israele tată, tot omul care-și zice creștin, care se pretinde că este din biserică și fiu al bisericii, tot omul care vine la biserică și nu se împărtășește cu Trupul lui Hristos, aceluia i se scrie necinstire față de Trupul și Sângele Meu. Omul care merge la biserică numai de aceea să meargă, ca să se împărtășească cu Domnul. Asta înseamnă mers la biserică. Dacă mergi mai rar, te împărtășești mai rar, dar dacă mergi mereu, de aceea mergi mereu, ca să te împărtășești mereu. Iată, tată, ce este pe pământ. Câtă necunoștință, câtă păcătuire, câtă necinstire față de Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii! Dar lumea vine până la ușă, și tot nespălată se duce acasă la ea. Cine să-i spună omului ce păcat mare face că vine și stă în vremea jertfirii Mielului și nu ia din Miel și nu stă la masă? De ce mai vine la biserică un așa om? Vine să facă neascultare, de aceea vine. Vine nepregătit și face păcatul necinstirii de Dumnezeu. Vine să mintă prin ceea ce zice, că nu-i de ajuns că nu se apropie când aude: „ Cu frică și cu dragoste să vă apropiați la Sfintele Sfintelor“. Nu-i de ajuns că nu se apropie să ia, ba mai face și păcatul de a cânta laudă lui Dumnezeu că i-a învrednicit de sfintele Taine, și se roagă să fie întăriți întru sfințenie toată ziua. Minte și preotul, minte și omul care cântă altceva decât ceea ce face.
O, omule, tu nu vezi că sfânta Liturghie este pentru cei ce se împărtășesc, este pentru cei botezați și pregătiți pentru Sfintele Domnului? Omule lumesc, alta este slava lui Dumnezeu, și alta este slava oamenilor. Alta este lauda lui Dumnezeu, căci scris este: « Cine se laudă, în Domnul să se laude », adică unit cu Domnul în trup și în sânge. Apostolii Mei când se adunau în Domnul, sfârșeau întâlnirea prin frângerea pâinii și prin împărtășirea credincioșilor. De aceea se adunau. Vremea cea de atunci nu mai este pe pământ, ca să se împărtășească toată biserica. Dar să știe tot omul că Eu cu cei nelegiuiți nu pun masă, nu stau la masă. Cu cei ce nu și-au lăsat păcatele, ca să
17