Adevărata biserică
O , copii din porţi , mai zăbovesc un picuţ cu voi ca să Mă plâng vouă , fiilor , ca să-Mi alin multa Mea durere cea de la neînţelepciunea omului , ba chiar şi de la înţelepciunea cea omenească a omului , tată . Am crescut un popor atâta vreme , fiilor copii . El însă , din pricina înţelepciunii lui omeneşti şi a neînţelepiunii lui , M-a făcut să Mă doară de la el şi nu să-Mi aline el durerile Mele şi ale sculelor Mele în care am stat pe pământ cu ei . O , nu ştie omul ce înseamnă să-I facă lui Dumnezeu casă pe pământ , nu ştie , tată . Omul îmi face casă înaltă şi pune cruce pe vârful ei , ca să se strângă lumea la Dumnezeu , zice el . O , mare Mi-e durerea că nu sunt pe pământ învăţători care să-i înveţe pe oameni să facă lui Dumnezeu casă pe pământ . Acum două mii de ani i-am învăţat Eu pe oameni cum să se aducă omul Mie , şi Eu , lui . Am spus că adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr ca locaş de închinăciune , nu în case înalte , nu pe munte înalt , nu în Ierusalim , cum ştiau şi cum ştiu şi azi oamenii . Zadarnic am spus aceasta atunci . Omul nu citeşte de la Dumnezeu , şi dacă citeşte nu înţelege omul ce înseamnă pe pământ Dumnezeu cu omul .
O , cartea Mea cea de cincizeci de ani nu se face hrană de creştere pentru cei ce o au pe ea , fiilor cu care-Mi plâng jalnica Mea durere de la om . Îi rog pe cei ce iubesc viaţa Mea cea scrisă în cartea aceasta , îi rog pe ei să creadă cu putere că are viaţa Mea în el cuvântul acestei cărţi şi că este duh dătător de viaţă cartea cuvântului Meu din zilele acestea . Ea este cărarea Mea spre om , acum , la sfârşit de timp , cărare bătută , tată , dar omul nu-şi face spre Mine cărare bătută pentru împlinirea cuvântului cărţii Mele pentru om . O , mai mult , cu mult mai mult ca pâinea trebuie să fie cartea Mea pentru cel ce crede că ea este cuvântul Meu de creştere a împărăţiei Mele în om , căci omul este să fie casa Mea pe pământ , în om trebuie să Mă întâlnesc Eu cu el , nu în casă înaltă , tată .
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Schimbării la față a Domnului , din 19-08-
2007 ***
… O , poporul Meu ! Ioan Botezătorul te îndeamnă şi-ţi întăreşte lucrarea ta de fiu al lui Dumnezeu , blând şi smerit cu inima aşa cum sunt Eu înaintea Tatălui şi înaintea omului . Tu eşti biserica Mea cea de azi , şi voiesc să pot prin ea peste pământ prin mărirea Mea . Te-am înfiinţat pe pământ ca să nu rămân fără biserică înaintea Mea , căci am privit şi am tot privit cu durere şi am văzut prăbuşirea bisericii care-şi zice a Mea , şi de atunci Eu , Domnul , Îmi zidesc un popor şi-Mi aleg din el mereu ca să-Mi fac trup de biserică peste pământ şi să am casă la venirea Mea .
Iată , privesc peste prăbuşirea bisericii care-şi zice a Mea . Neamul român dă să-şi pună cap bisericii lui , ( Un nou patriarh , n . r .) care nu mai are cap , zice el , dar Duhul Meu Cel Sfânt stă departe de sfatul cel omenesc care se adună acum să pună cap peste biserica neamului român . Duhul deşertăciunii măririi omeneşti , acesta este duhul cel ce se zbate să biruiască acum , să biruiască şi să cârmuiască biserica neamului român .
O , neam român , cum de uiţi tu atât de mult că Duhul Sfânt este curat şi că nu Se poate amesteca în duhul deşertăciunii măririi omeneşti şi lumeşti ? O , ce adânc dormi , neam român ! Eu , Domnul , încerc să te trezesc , dar tu dormi somnul nepăsării de suflet , dormi somnul lepădării de credinţă , şi iată cum te dezbracă de cămăşuţă omul viclean , omul slavei deşarte , care-şi înveleşte ruşinea cu haină de om sfânt ! Cel ce încă te mai ţinea cu un fir mic spre nepierzarea ta , ( Patriarhul
121