Cuvântul lui Dumnezeu despre adevărata biserică Cuvântul lui Dumnezeu despre adevărata biserică | Page 105

Adevărata biserică
Dar voi, cei ce v-aţi aşezat pe pământ în numele Meu ca slujitori ai dreptei credinţe, cum aţi pus voi acest nume credinţei voastre? Ce lucrare faceţi voi? Voi, care auziţi acest cuvânt rostit de gura Mea peste pământ în zilele acestea de glorie cerească pe pământ; voi, care ziceţi stând de frică la pândă şi zicând: „ Oare n-a crezut în El cineva dintre căpetenii?“; voi, care osândiţi pe Dumnezeul Cel viu zicând: „ Nu este El“; voi, care ştiţi acest cuvânt pe care Eu prin cei neluaţi în seamă îl împrăştii peste pământ ca pe o sămânţă de viaţă şi de râu de viaţă; voi, cei care veşnic aţi stat şi staţi pe scaunul celor sfinţi şi staţi pe el împotriva Duhului Sfânt, credeţi voi că Îl puteţi tăgădui pe Cel Viu prin nepăsarea voastră de viaţă şi de cuvântul vieţii? Trupul vostru pofteşte împotriva Duhului, iar Duhul Meu Cel Sfânt pofteşte împotriva trupurilor voastre cu care acoperiţi ochii şi urechile celor fără de cale ca să nu-i pierdeţi voi de pe calea rătăcirii voastre de Dumnezeu, iar Eu Mă voi ridica împotriva voastră şi voi face dreptate sfinţilor Mei, şi atunci veţi vedea că Eu sunt acest cuvânt care v-a chemat şi pe voi de la moarte la viaţă. Voi însă îl nesocotiţi, căci iubirea de argint v-a orbit, iar slava de la oameni, de asemeni, dar Eu nu vă voi uita pe voi, căci în zilele acestea voi judeca necredinţa voastră, după ce atâta vreme v-am rugat să nu-Mi staţi împotrivă.
Vă voi da pe mulţi deoparte prin această proorocie, căci cu cuvântul grăiesc, şi apoi împlinesc, şi prin cei neluaţi în seamă de voi Eu Îmi lucrez peste pământ lumina, cuvântul Meu care are viaţă în el, iar viaţa este lumina oamenilor, iar dreptul, din credinţă va fi viu; şi de se va îndoi cineva, Eu nu voi binevoi în el, căci mai e prea puţin timp, şi Eu nu voi întârzia să vin să fac dreptate sfinţilor. Amin. Mai e puţin, prea puţin timp, şi Eu Mă voi judeca cu voi şi vă voi spune că n-aţi fost drepţii Mei aşa cum staţi. Vă numiţi unii pe alţii „ sfinţiţi“ şi „ preasfinţiţi“, „ înalţi“ şi „ preaînalţi“, şi puneţi pe oameni să vă sărute mâinile ca să ia har de la voi, căci voi vă lăudaţi că aveţi har. Eu însă vă spun că este scris în Scripturi că « Domnul, celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har ». Voi nu sunteţi cei smeriţi, ci sunteţi plini de duhul slavei care vine de la om şi sunteţi iubitori de arginţi, şi Eu vă voi judeca pe voi. Se atinge lumea de voi şi de hainele voastre ca să ia sfinţenie, că aşa ştiu oamenii, bieţii de ei, dar Eu le spun oamenilor că nu sunteţi sfinţi, şi nici sfinţiţi nu aţi dat să fiţi şi să staţi, căci sunteţi mândri, iar harul nu stă pe locuri semeţe, ci pe locuri smerite, şi nu aveţi voi cum să iubiţi duhul proorociei şi pe proorocii care-l poartă.
Voi spuneţi că nu mai este duhul proorociei, iar Scriptura vă judecă spunând prin apostoli: « Râvniţi să proorociţi, şi Duhul să nu-L stingeţi, şi numai aşa va fi Domnul cu voi ». Voi însă v-aţi aşezat ca fricoşii la pândă, ca nu cumva să creadă în Duhul Meu, Care Se varsă cuvânt peste pământ, cineva dintre căpetenii, cineva dintre cei ce se numesc slujitori de biserici, dar Eu vă spun că sunteţi orbiţi de dorul slavei deşarte şi că v-aţi luat plata, precum este scris în Scripturi. Amin.
O, de atâtea ori v-am strigat prin acest cuvânt, dar iată, credinţa nu este a tuturor, ci este a acelora cu duhul umilit, şi aceasta este jertfa cea plăcută Mie, nu tămâierile voastre, nu îndelungile voastre rugi pe care le faceţi de ochii oamenilor, căci toate acestea de la voi sunt durere pentru Mine şi pentru sfinţi din pricina duhului semeţiei şi al necredinţei din voi, căci faptele credinţei îşi arată rodul lor când ele lucrează între oameni. Voi însă vă arătaţi înaintea cerului cu turme bolnave ca şi voi, cu ucenici de ai voştri, care n-au în ei pe Duhul Sfânt, fiindcă nici voi nu-L aveţi, de vreme ce nu aveţi lucrare ca a ucenicilor Mei cu care lucram minuni pentru judecata necredinţei de pe pământ.
105