4
D de la dezamagire (IV)
Simţul de vinovăţie nu mai era de ajuns, aveam nevoie de ceva nou . Poate aceleaşi ţevi ruginite erau acum de ajuns. Resemnarea e dulce…aproape că uitasem gustul lacrimilor amare. Îmi e dor de ce nu a fost şi aştept trenul deviat către altă destinaţie, nu aştept o noua şansa-doar ceva. Oamenilor le place să se bucure de tine şi să te schimbe, cât de puţin toţi au facut asta. Nu era mai bine în acel coridor lugubru care nu se mai termina?
În alergarea disperată te întorci de unde ai plecat. Nu e un ciclu vicios sau ceva din care nu poti scăpa, nu are nici măcar o definiţie. Pune pe tapet tot ce ai de spus. Cuvinte mari provoacă greaţă, dragostea e naivitatea unei bestii.
Ziua nu aduce nimic nou. E greu, dar mereu renasc nu mai puternică, ci la fel de slabă. Redescopăr lucruri pe care le cunoşteam aşa bine, de care mă feream sau le apreciam.
Gustul asta de mucegai parcă nu mai e aşa rău.În vacarmul ăla eşti în cel mai calm loc din lume.