Cine e autorul cărţii
Yuval Harari s‑a născut în 1976 şi predă la
Universitatea Ebraică din Ierusalim. A făcut un
doctorat în istorie la Oxford şi a publicat patru
cărţi. Probabil că nici el nu se aştepta la succesul
de care s‑a bucurat cea mai recentă dintre aces-
tea, Sapiens: Scurtă istorie a omenirii. Apărută în
ebraică în 2011, lucrarea a fost tradusă în vreo
30 de limbi, ajungând una dintre cărţile alea pe
care le găseşti în toate librăriile şi poţi să ţi‑o
cumperi inclusiv de la aeroport. La începutul
acestui an a apărut ediţia în engleză şi urmează
să fie publicată în curând şi în română.
Câteva idei de reţinut
Există câteva revoluţii care au marcat istoria spe-
ciei umane. Prima despre care vorbeşte Harari
este cea cognitivă, care s‑a produs acum 70 de
mii de ani şi care l‑a scos pe om din ordinea natu-
rală a lucrurilor şi l‑a făcut să se răspândească pe
toată planeta. A urmat revoluţia agricolă (acum
11 mii de ani), care a dus la apariţia statelor şi a
imperiilor. Revoluţia ştiinţifică s‑a produs acum
500 de ani şi a accelerat şi mai tare procesul. O
urmează revoluţia industrială, revoluţia informa-
ţională şi, ultima pe listă, cu voia dumneavoastră,
revoluţia biotehnologică, prin care trecem chiar
în aceste momente şi care, promite, Harari, ne
va face nemuritori.
“
De ce merită citită
Oferă o perspectivă de ansamblu asupra istoriei
omenirii şi explică – pe cât de bine se poate face
în 400 de pagini – toate chestiile importante de
care te loveşti, ca om: banii, ideologiile politice,
religia, ştiinţa şi tehnologia.
E incredibil de bine scrisă şi, pe alocuri, are şi
umor. De mult n‑au mai fost nişte idei abstracte
personaje de bestseller.
Ce puncte slabe are?
Harari prezintă unele teorii drept adevăruri
ultime, deşi istoricii nu s‑au pus de acord în pri-
vinţa lor. Pe alocuri, face afirmaţii îndrăzneţe,
care nu se susţin, cum e ideea că descoperirile
geografice ale lui Columb au stat la baza revo-
luţiei ştiinţifice.
01 / feb 2016
Yuval Noah
Harari [...] se
concentrează
pe chestiile
cu adevărat
importante din
istoria omului,
ca specie:
dezvoltarea
limbajului,
descoperirea
agriculturii,
revoluţia
ştiinţifică şi
unificarea
omenirii prin
imperiu, religie
şi ideologii.
Descoperirea agriculturii a fost o chestie păgu-
boasă. Omul a început să trăiască mai prost decât
înainte, să mănânce mai puţin variat şi să mun-
cească mai mult. Au apărut inegalităţile sociale
şi despotismul politic. Partea bună era că agri-
cultura putea susţine populaţii mai mari, struc-
turi statale mai puternice. Pentru omul de rând,
însă, asta nu era o veste îmbucurătoare, pentru
că aceste state aveau o clasă conducătoare care‑i
asuprea şi care‑i trimitea în războaie sângeroase.
Deşi nu era o afacere bună pentru individ, trece-
rea de la cete de vânători şi culegători la aşezări
care se susţineau din agricultură a devenit inevi-
tabilă. Cele din urmă erau mai puternice militar
şi, ca să le ţii piept şi să susţii armate la fel de
mari, trebuia să le adopţi modul de viaţă.
Deşi repudiată de oamenii cu capul pe umeri,
ficţiunea are un rol decisiv în viaţa comunităţi-
lor umane. Banii şi companiile comerciale sunt
doar două exemple de ficţiuni în lipsa cărora am
fi, la propriu, mult mai săraci.
Există un motiv simplu pentru care mult timp
împrumutul cu dobândă a fost privit cu reticenţă.
Până la revoluţia industrială, nu exista o creştere
economică autentică: ea mergea în tandem cu
creşterea populaţiei. Producţia creştea, în gene-
ral, doar atât cât să‑i hrănească şi pe noii locui-
tori. Omenirea era prinsă, cum s‑ar spune, într‑o
capcană malthusiană. De aceea, cine se împru-
muta nu se aştepta să facă mari afaceri cu banii
ăia. Cel mai probabil, dacă‑i înmulţea, o făcea
prin jaf sau prin altă metodă violentă. Dobânda,
era, deci, un semn că s‑a apelat la metode ili-
cite pentru a obţine un profit de pe urma ace-
lor bani.
ascultă acest articol:
[ 91