Cam la asta se referă, pe scurt, dreptul de a fi uitat pe internet. La informaţii care îţi încalcă intimitatea şi care nu mai sunt de actualitate sau nu privesc pe nimeni altcineva decât pe tine. În numele acestui drept, după decizia Curţii, orice european poate completa un formular prin care îi cer motorului de căutare Google să şteargă diverse linkuri din rezultatele căutărilor. |
D e ce e important dreptul de a fi uitat
|
|||
Efectul Streisand dă peste cap orice încercare de cenzură pe internet. Dacă încerci să suprimi o informaţie atragi imediat atenţia asupra ei. Cu efectul ăsta trebuie să se lupte acum Comisia Europeană, care încearcă să ne apere de cel mai mare inamic al nostru: pozele şi informaţiile jenante, care ne strică reputaţia pe internet. O decizie a Curţii Europene de Justiţie din mai 2014 spune că Google trebuie să şteargă, din rezultatele căutărilor de pe internet, nişte anunţuri din La Vanguardia din 1998. În ele era vorba de scoaterea la licitaţie a bunurilor unui datornic pe nume Mario Costeja Gonzalez, care depusese şi plângerea. Costeja
|
“ Dreptul de a fi uitat protejează viaţa privată a persoanelor. De aceea, sub incidenţa lui nu cad niciodată informaţiile de interes public.
|
Poate părea simplu, dar nu e. În primul rând, pentru că există efectul Streisand. Lui Costeja nu i‐a folosit foarte mult decizia favorabilă a Curţii Europene de Justiţie. Acum toată lumea ştie de el şi de anunţurile prin care i se scoteau chestii la licitaţie în 1998, când era mai falit ca Grecia. Probabil că mii de oameni de pe internet caută acum metode creative de a‐l tachina pentru informaţia aia pe care a încercat să o bage sub preş.
Apoi intervine birocraţia complică lucrurile şi mai tare. Conform Searchengineland. com, atunci când completezi formularul către Google poţi trece un singur nume pentru care vrei să elimini rezultatele căutărilor. Dacă lumea te ştie şi ca Adrian Popescu, şi ca Adi Popescu, trebuie să completeze două formulare diferite, câte unul pentru fiecare nume. Singura parte bună e că nu‐ţi cere nimeni dosar cu şină.
Şi mai e ceva. Informaţia rămâne pe internet, ea dispare doar din motoarele de căutare. Dacă ştii unde să te uiţi, poţi să o găseşti în continuare. Şi aici intervine iar efectul Streisand. Ar putea apărea site‐uri cu cele mai jenante chestii pe care oamenii le vor şterse despre ei de pe internet.
|
Dreptul de a fi uitat protejează viaţa privată a persoanelor. De aceea, sub incidenţa lui nu cad niciodată informaţiile de interes public. Adrian Năstase n‐o să reuşească să şteargă de pe motoarele de căutare ştirile despre cum a fost condamnat şi a făcut puşcărie. E important să ştim ce politicieni au avut probleme cu legea. În schimb, un bărbat din Vaslui care a făcut sex cu o găină în 1995 poate încerca să completeze o cerere către Google.
Ideea e că, atunci când te caută pe Google un posibil angajator sau o tipă pe care abia ai cunoscut‐o, nu trebuie să dea niciunul dintre ei peste informaţii prea intime sau care nu mai sunt de actualitate. Evident, pentru Costeja e prea târziu. Toată lumea ştie deja că în 1998 i‐a scos statul chestii la licitaţie. Să vedem cine mai scoate asta de pe motoarele de căutare.
C ine contestă dreptul de a fi uitat
Probabil că, în primul rând, internetul. Dacă ai crescut pe internet ca Uzzi de la BUG Mafia pe străzile din Pantelimon, ştii că dreptul de a fi uitat n‐are nicio
|
[ 51 |
01 / feb 2016 |