Cam la asta se referă , pe scurt , dreptul de a fi uitat pe internet . La informaţii care îţi încalcă intimitatea şi care nu mai sunt de actualitate sau nu privesc pe nimeni altcineva decât pe tine . În numele acestui drept , după decizia Curţii , orice european poate completa un formular prin care îi cer motorului de căutare Google să şteargă diverse linkuri din rezultatele căutărilor . |
D e ce e important dreptul de a fi uitat
|
|||
Efectul Streisand dă peste cap orice încercare de cenzură pe internet . Dacă încerci să suprimi o informaţie atragi imediat atenţia asupra ei . Cu efectul ăsta trebuie să se lupte acum Comisia Europeană , care încearcă să ne apere de cel mai mare inamic al nostru : pozele şi informaţiile jenante , care ne strică reputaţia pe internet . O decizie a Curţii Europene de Justiţie din mai 2014 spune că Google trebuie să şteargă , din rezultatele căutărilor de pe internet , nişte anunţuri din La Vanguardia din 1998 . În ele era vorba de scoaterea la licitaţie a bunurilor unui datornic pe nume Mario Costeja Gonzalez , care depusese şi plângerea . Costeja
|
“ Dreptul de a fi uitat protejează viaţa privată a persoanelor . De aceea , sub incidenţa lui nu cad niciodată informaţiile de interes public .
|
Poate părea simplu , dar nu e . În primul rând , pentru că există efectul Streisand . Lui Costeja nu i‐a folosit foarte mult decizia favorabilă a Curţii Europene de Justiţie . Acum toată lumea ştie de el şi de anunţurile prin care i se scoteau chestii la licitaţie în 1998 , când era mai falit ca Grecia . Probabil că mii de oameni de pe internet caută acum metode creative de a‐l tachina pentru informaţia aia pe care a încercat să o bage sub preş .
Apoi intervine birocraţia complică lucrurile şi mai tare . Conform Searchengineland . com , atunci când completezi formularul către Google poţi trece un singur nume pentru care vrei să elimini rezultatele căutărilor . Dacă lumea te ştie şi ca Adrian Popescu , şi ca Adi Popescu , trebuie să completeze două formulare diferite , câte unul pentru fiecare nume . Singura parte bună e că nu‐ţi cere nimeni dosar cu şină .
Şi mai e ceva . Informaţia rămâne pe internet , ea dispare doar din motoarele de căutare . Dacă ştii unde să te uiţi , poţi să o găseşti în continuare . Şi aici intervine iar efectul Streisand . Ar putea apărea site‐uri cu cele mai jenante chestii pe care oamenii le vor şterse despre ei de pe internet .
|
Dreptul de a fi uitat protejează viaţa privată a persoanelor . De aceea , sub incidenţa lui nu cad niciodată informaţiile de interes public . Adrian Năstase n‐o să reuşească să şteargă de pe motoarele de căutare ştirile despre cum a fost condamnat şi a făcut puşcărie . E important să ştim ce politicieni au avut probleme cu legea . În schimb , un bărbat din Vaslui care a făcut sex cu o găină în 1995 poate încerca să completeze o cerere către Google .
Ideea e că , atunci când te caută pe Google un posibil angajator sau o tipă pe care abia ai cunoscut‐o , nu trebuie să dea niciunul dintre ei peste informaţii prea intime sau care nu mai sunt de actualitate . Evident , pentru Costeja e prea târziu . Toată lumea ştie deja că în 1998 i‐a scos statul chestii la licitaţie . Să vedem cine mai scoate asta de pe motoarele de căutare .
C ine contestă dreptul de a fi uitat
Probabil că , în primul rând , internetul . Dacă ai crescut pe internet ca Uzzi de la BUG Mafia pe străzile din Pantelimon , ştii că dreptul de a fi uitat n‐are nicio
|
[ 51 |
01 / feb 2016 |