5
Asiguraţi-vă că fiecare fel
de mâncare are o denu-
mire nostimă, care prefera-
bil să includă şi cuvintele “boier”,
“jupân” sau “mâncărică”. E dove-
dit ştiinţific că oamenii care vin
să mănânce la restaurant nu se
uită în meniu ca să aleagă ceva
de mâncat, ci ca să petreacă ore
în şir descifrând felurile şi încer-
când să stabilească dacă “băleguţa
aburindă a sultanului pe pătuc de
barabule sfrijite” e pui sau peşte.
Când în sfârşit s‑au lămurit, nu‑i
lăsaţi cu buza umflată, trântiţi‑le
la ingredinte şi un scurt roman
de Tolstoi, despre cum şniţelul de
pui a fost perpelit chiar de mama
puiului şi târât de zâne prin 20 de
condimente care încep cu litera
“P”.
3
1
Găseşte‑ţi un partener de
afaceri. În mod ideal are părul
dat cu gel, poartă pantofi fără
şosete şi costum cu dunguliţe şi
are minim un ghiul. Ajută foarte
mult dacă are o naţionalitate exo-
tică dar şi mai tare dacă are unele
conexiuni vage cu lumea inter-
lopă, prin conexiuni vage înţele-
gând că face parte din ea.
2
22 ]
Modificaţi spaţiul după bunul
plac. Mai ales dacă‑i vorba de
o clădire istorică de patrimo-
niu naţional. Şi‑aşa nu ştiu fraierii
ce‑i frumos, şi n‑a murit nimeni
de la prea multe termopane sau
aere condiţionate agăţate de
faţadă. Pentru exterior alegeţi
un ciclam aprins sau un verde
fosforescent, ceva discret care
să se vadă şi din spaţiu. Pentru
interior tapetaţi totul în blană şi
picturi post‑apocaliptice. Nimic
nu‑ţi creşte pofta de mâncare
mai mult decât un smoc de blană
în ciorbă şi un tablou cu viermi
uriaşi deasupra capului. Vara, nu
uitaţi să vă amenajaţi o terasă care
să încurce cât mai mult trecătorii,
traficul şi preferabil maşinile de
Pompieri şi Salvare care ar vrea
să intervină în cazul unei situaţii
de urgenţă.
Găsiţi un spaţiu corespun-
zător pentru viitorul restau-
rant. E important să înţelegeţi
de la început că spaţiul ăsta tre-
buie să aibă două mari calităţi: 1)
să fie gratis, pentru că l‑aţi luat
cu japca de la primărie sau de
la vreun nefericit ameninţat că
altfel îşi pierde degetele — şi aici
contează foarte mult calităţile
ascunse ale partenerului de afa-
ceri; 2) să fie aproape de oameni:
la parterul unui bloc de locuinţe
pentru ca tot zgomotul şi mirosul
de mâncare să le intre pe fereas-
tră, în mijlocul unui loc de joacă
pentru copii, lipit de o biserică sau
un cimitir, pe banda a 2‑a a unui
bulevard circulat.
4
Alegeţi un nume şic.
Întotdeauna când alegeţi un
nume orientaţi‑vă spre ceva
exotic care să vă diferenţieze clar
faţă de concurenţă, păstrând în
acelaşi timp o doză de ambigu-
itate. E un chinezesc care vinde
şi pizza? E un italienesc care face
şaorma? E un libanez care face
ciorbă de burtă? În mod obliga-
toriu adăugaţi denumirii restau-
rantului şi particula “and more...”.
Oamenii vor da buzna să afle ce
este acel “and more...” şi vă vor
ruga în genunchi să le spuneţi.
Nu cedaţi şi dacă e nevoie nu ezi-
taţi să apelaţi la partenerul de afa-
ceri interlop dacă s‑a întors de la
convingerea fraierului cu spa-
ţiul. Poate “and more...” se referă
la faptul că restaurantul e dotat cu
un elefant care cântă şi dansează.
Poate că în timp ce iau masa cli-
enţii pot să se şi epileze inghinal.
Cine ştie? De aia e “and more...”.