Beneficii:
•
Acțiune coleretică și eupeptică, stimulează secreția
sucului biliar și golirea bilei în intestine, facilitând
digestia grăsimilor
•
Acţiune carminativă, calmează inconfortul intestinal și
reduce flatulența și meteorismul
•
Acțiune antibacteriană, antifungică și antiinflamatoare
•
Acţiune spasmolitică directă asupra musculaturii
netede a tractului digestiv
•
Stimulează sistemul imunitar
•
Îmbunătățește circulația sanguină și periferică
Recomandări:
•
Dischinezii biliare - afecţiuni ale ficatului şi vezicii
biliare
•
Tratamentul simptomatic al dereglărilor digestive diaree, greață, vărsături
•
Diverse tulburări dispeptice - meteorism, flatulență,
crampe
•
Sindromul colonului iritabil, atât la adulți cât și la copii
•
Dismenoree și crampe menstruale
•
Tratamentul simptomatic al infecțiilor căilor
respiratorii superioare
Mușețelul (Matricaria chamomile), plantă anuală originară din Europa de Sud şi Orientală, larg răspândită şi în America şi
Australia, aparține familiei Asteráceas, fiind una dintre cele mai populare plante medicinale, intens cultivată pentru beneficiile
sale terapeutice. Inflorescenţele sale conțin uleiuri esenţiale, flavonoizi, acizi fenolici, lactone. În antichitate, florile de mușețel
erau considerate un panaceu, dovezile științifice moderne arătând că, într-adevăr, mușețelul este un remediu eficace pentru o
serie de afecțiuni, lista acestora fiind încă în curs de completare.
Mușețelul conține quercetin, un puternic antioxidant, aliat împotriva cancerului, și fosfor, benefic pentru sănătatea oaselor
și a sistemului nervos. Un consum regulat de ceai de mușețel îmbunătățește digestia și absorbția la nivel intestinal, reglează
secreția sucurilor gastrice, având efecte calmante asupra mucoaselor digestive. Mușețelul are proprietăți antispastice și
reglează motilitatea intestinală fiind recomandat în diaree sau crampe abdominale. Ceaiul de mușețel are dovedite proprietăți
antibacteriene, fiind recomandat în infecțiile tractului digestiv sau ale căilor respiratorii superioare. De asemenea, mușețelul
este folosit ca antiseptic pentru curățarea rănilor superficiale, având efect dezinfectant și regenerant.
Menta (Mentha x piperita) este o plantă aromatică, erbacee, perenă, larg răspândită în Europa şi America de Nord. Frunzele de
mentă sunt utilizate în scop medicinal de milenii, conform scrierilor antice egiptene, greceşti și romane, fiind în prezent utilizate
îndeosebi pentru tulburări digestive (indigestie, greaţă, spasme), dar şi în cazul problemelor respiratorii şi a migrenelor. Menta
conţine uleiuri esenţiale, constituentul principal fiind mentolul, esteri ai acidului acetic şi izovalerianic, mentonă, flavonoizi,
taninuri, rășini, acizi fenolici şi alți compuși cu valoare medicinală și farmacologică.
Frunzele de mentă au acţiune spasmolitică directă asupra musculaturii netede a tractului digestiv, acţiune coleretică şi
carminativă, fiind utilizate în diverse tulburări dispeptice (meteorism, greaţă, vărsături), precum şi în caz de dischinezii biliare
(afecţiuni ale ficatului şi vezicii biliare).
Proprietăţile sale includ efecte descongestionante (nazal şi expectorant), antipruritic, antibacterian şi antireumatic. Flavonoizii
şi acizii fenolici favorizează efectele spasmolitice, carminative şi coleretice ale plantei. Compuşii amari au acţiune digestivă
şi eupeptică. Datorită pronunţatei acţiuni spasmolitice, frunzele de mentă au fost studiate în cazurile sindromului de colon
iritabil,