Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 87

Să ştii…
Într-un târziu, când toamne reci şi putrede,
grăbite vor aşterne peste mine
brumele-ngheţate
ori
poate când acel târziu neaşteptat,
mult prea devreme va veni
la ceas de viperă,
să ştii că te-am purtat în vise şi-n visări.
Că nu ţi-am spus-o-n ziua-’ceea,
când poala verde a pădurii
ne ferea de ochii lumii,
ca de deochi,
e dreptul meu la propria-mi osândă.
Că nu ţi-am spus-o nici în noaptea-’ceea,
să ştii acum:
că te-am purtat, numai pe tine,
în vise şi-n visări,
ca pe o dulce izbăvire.

85