Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 78

Mai ştii de noaptea-’ceea…?
Mai ştii
de noaptea- ’ceea câmpenească
şi cu lună?
nici unul nu-ndrăznea
ce-avea de spus să spună.
Mai ştii că am trăit atunci
noi doi, noi amândoi,
întreg trăitul
cât a fost să se agaţe-n noi?
Degeaba încercam
să fim sfielnici
şi cuminţi,
tu te lăsai pe spate-n voie,
făr’ multe rugăminţi.
Îţi era pumnul plin
cu iarbă strânsă strâns,
iar pe obraz se prelingea,
de fericire,-un plâns.
Mai ştii...?
şi dacă… la ce mi-e bun
ştiutul!?
că pentru noaptea-’ceea
mi-a fost dat născutul,
iar plânsu’- acela,
de-mplinire plâns,
îl simt
pe-obrazul meu, fierbinte curs.
.
76