Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 61

Cules
Când mâna-ntind spre mere coapte,
să le strâng,
să le culeg din ram,
simt inima cum bate cu tărie
de parc’-aş strânge sânii tăi,
şi tari,
şi goi,
şi rumeni,
şi cu miros de mere-n pârgă.
Şi-mi vine…
Şi-aşa îmi vine ca o revărsare-n grinduri
şuvoi nestăvilit,
să muşc cu poftă
să-mi ostoiesc nesaţul.
Şi le culeg.
’Nainte ca să cadă brume reci.

59