Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 57

Îmblânzire Cădea albastru peste noi, pe-ntinderi, peste necuprins;. ardeam ca macii-n lan, văpăi, şi soare mult cădea aprins. Sălbatică, biruitoare, din braţe strânse te-ai desprins, iar flacăra mistuitoare, în loc de stins mi s-a aprins. Te-am adunat din risipire, din colb de stele te-am cules; te-am strâns domoală lângă mine şi-ascultătoare, mai ales. 55