Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 57
Îmblânzire
Cădea albastru
peste noi,
pe-ntinderi,
peste necuprins;.
ardeam
ca macii-n lan,
văpăi,
şi soare mult
cădea aprins.
Sălbatică, biruitoare,
din braţe strânse
te-ai desprins,
iar flacăra
mistuitoare,
în loc de stins
mi s-a aprins.
Te-am adunat
din risipire,
din colb de stele
te-am cules;
te-am strâns domoală
lângă mine
şi-ascultătoare,
mai ales.
55