Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 43

Păcatul tău
Păcatul tău, - cât mi-am dorit
să-ţi duci păcatul pân’ la capăt!
ah, trupul tău atât de proaspăt,
părea din dragoste cioplit.
Cu tine ai luat trecutul
şi-n suflet zbucium mi-ai lăsat;
de ce, oare de ce-ai plecat!?
am fi putut începe cu-nceputul.
Şi nu pricep de ce ai plâns;
să nu-mi vorbeşti, tot nu-nţeleg;
păcatul tău n-a fost întreg,
n-a fost până la capăt dus.

41