Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 35

Arc peste timp
De la o vreme
gând păgân m-apasă,
privind evitica codană
în zburătăcire
şi nu-i găsesc
mai pe măsur’-asemuire
decât
cu iarba fragedă
şi bună pentru coasă.
De trupul ei
fierbinte-adiacent,
când mă lipesc
parcă de friguri prins,
îi simt
tot zvârcolul nevinovat,
aprins,
când mâna îmi alunecă
şerpeşte, insolent.
Cuminţi
şi neîndemânatici am intrat
în armonia
lucrurilor firii;
cădea pe noi destinul
şi zefirii,
cu reguli imuabile
de postulat.

33