Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 114

Hai să fugim, iubito!
Hai să fugim departe, draga mea,
ne-o pierde urma lumea asta rea
şi ne-om ascunde în câmpii de inişti,
să cadă peste noi noroc şi linişti.
Prin lanuri înspicate de prin şesuri,
arzând ca macii, plini de înţelesuri,
să alergăm prin iarba de şopârle,
ne-o fi fortună ştima de prin gârle.
Să ne-ostoim neastâmpărul din noi,
ne ude norul încărcat cu ploi,
că dragostea-i ca trăsnetul din fulger,
ca norul ce-şi sloboade ploi din uger.

112