Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 113

Nuferi albi
Povestea noastră
nici n-a fost poveste
şi-am fi putut să îndreptăm
greşala
păcatului până la capăt dus
- c-aşa ne-a fost să fie învoiala –
Nu ştiu ce a pricinuit,
c-atât de apostată şi vrăjmaşă,
în marea-ţi risipire te-ai grăbit,
neapucând măcar să îţi închei
toţi bumbii la cămaşă.
Atât te rog
când eu voi fi sub cruce:
aruncă-mi nuferi albi
pe ţărna-mbătrânită;
îmi voi păstra credinţa-n veşnicie,
c-ai fost şi încă mai eşti tăul
din care ies pe luciul apei
nuferi…nuferi albi.

111