Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 109
Într-o buclă temporală
Eu te ştiam de la-nceputul lumii.
*****
Când ne vom întâlni vreodată
- dac-o fi să fie vom sta tăcuţi, fără cuvânt,
vorbindu-ne prin gânduri,
subliminal,
privindu-ne-ndelung, de parc’-am fi
nişte-arătări
din u niversuri paralele
ori perpendiculare
ce, dintr-un accident în superspaţiu,
ne-am întâlnit
- ca o sfidare-a unor legi
pe care nu le stăpânim,
pe care nu le ştim
şi nici nu le vom şti în viaţa asta tu, coborând pe căi luminice*,
ne-am întâlnit ca o bizarerie
într-o buclă temporală.
Vom râde ori vom plânge?
îţi voi simţi atingerea
ori, ca în visul meu din somnul greu
şi-adânc cât hăul,
vei fi mereu, mereu…
abstractă, virtuală şi morgană?
107