Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 109

Într-o buclă temporală Eu te ştiam de la-nceputul lumii. ***** Când ne vom întâlni vreodată - dac-o fi să fie vom sta tăcuţi, fără cuvânt, vorbindu-ne prin gânduri, subliminal, privindu-ne-ndelung, de parc’-am fi nişte-arătări din u niversuri paralele ori perpendiculare ce, dintr-un accident în superspaţiu, ne-am întâlnit - ca o sfidare-a unor legi pe care nu le stăpânim, pe care nu le ştim şi nici nu le vom şti în viaţa asta tu, coborând pe căi luminice*, ne-am întâlnit ca o bizarerie într-o buclă temporală. Vom râde ori vom plânge? îţi voi simţi atingerea ori, ca în visul meu din somnul greu şi-adânc cât hăul, vei fi mereu, mereu… abstractă, virtuală şi morgană? 107