Biblioteca Cronopedia Vasile Popovici - Sete de albastru | Page 106

Pământul ca o punte
Îţi aminteşti? era prin vară,
canicula cădea pe noi;
erai copilă şi sprinţară,
prin luncă eram singuri, noi.
*
*
E ger, e iarnă, crivăţ bate
şi-mi spulberă hiperboree;
sunt cam adus puţin din spate,
iar tu…tu eşti acum femeie…
*
*
O moarte-i pentru fiecare,
iar viaţa este-o datorie;
pământu-i puntea peste care
păşim ,,voioşi” spre veşnicie.

104