ă ă ă ă ță
Am ales să vă prezint o activitate de citire după imagini , în primul rând pentru că în acest an școlar am reușit ca fiecare copil să aibă câte o carte în care să mă poată urmări în timp ce eu citesc povestea ” Omida mâncăcioasă ”. Pe parcursul activității am remarcat modul în care copiii au reacționat la întâlnirea cu cartea : unii țineau cartea foarte aproape de ei , la piept , în timp ce alții o aveau pe măsuță și se uitau la ea sau la mine în timp ce mă pregăteam să încep activitatea de citire .
Am început activitatea așezându-i fiecărui copil pe masă câte o carte cu ” Omida mâncăcioasă ” Erick Carle . Le-am spus să deschidă cartea doar în momentul în care o să le spun eu să facă aceasta , dar fiind foarte curioși , copiii nu s-au putut abține .
Următorul pas a fost să le prezint coperta , copiii observând imaginea omizii mâncăcioase , urmată de prezentarea autorului , Erick Carle . La prezentarea acestuia am primit întrebarea : ” Omul acesta bătrân scrie cărți pentru noi copii ?” Am răspuns : ” Scrie cărți pentru copii din toată lumea !”. Am parcurs fiecare pagină a cărții , ca la final când am dat și ultima foaie să vedem că omida cea mâncăcioasă s-a transformat într-un FLUTURE .
Am încheiat activitatea cu întrebări pe baza imaginilor citite : Ce părere aveți despre omida ? Oare pot mânca omizile chiar atât de multă mâncare câtă a mâncat omida noastră ? Ce fel de fructe a mâncat omida ? Ce activitate a făcut luni omida ? Ce a urmat marți ? Ce a mai mâncat miercuri ? Și așa mai departe până sâmbătă . În ce s-a transformat omida ? Ați văzut fluturi ? Fluturii pot avea mai multe culori ? Ce fel de culori ?
Atunci când lucrezi cu copiii din zonele defavorizate așa cum este și zona Pata Rât , trebuie avut în vedere faptul că acești copii nu prea văd cărți de povești sau cărți colorate și nu știu să le aprecieze sau să le păstreze curate . Mediul în care locuiesc ei presupune existența a patru sau cinci persoane într-o cameră și se cunoaște faptul că nu au spațiul lor propriu sau intimitate . Curios este faptul că deși au doar patru sau cinci ani , preiau rolul părintelui și se simt responsabili față de frații lor mai mici . Vin la poarta grădiniței și își așteaptă frații ca să îi ducă acasă , iar pe drum îi întreabă : ” Ai fost cuminte azi la grădinița ? Ți-ai făcut fișele de lucru ?”. Mica schimbare în bine în viața acestor copii la care pot contribui și eu îmi întărește convingerea și hotărârea de a merge pe această cale cu bucurie .
ă