Atelier No. 1 Octombrie/Noiembrie 2014

Întorcîndu-‐mă-‐n odaie, #mplele-‐mi ardeau văpaie, Şi-‐auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor. ,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate... Nu şMu, semnele-‐s ciudate, vreau să aﬂu #lcul lor. Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr #lcul lor!'' Vînt şi nici un trecător. Geamul l-‐am deschis o clipă şi, c-‐un foşnet grav de-‐aripă, a intrat un Corb, străvechiul Mmpului stăpînitor. N-‐a-‐ncercat vreo plecăciune de salut sau sﬁiciune, Ci făptura-‐i de tăciune şi-‐a oprit, solemn, din zbor, Chiar pe bustul albei Palas ca un Domn stăpînitor, Sus, pe bust, se-‐opri din zbor. Printre negurile-‐mi dese, parcă-‐un zîmbet mi-‐adusese, Cum privea, umﬂat în pene, ţanţoş şi încrezător. Şi-‐am vorbit: ,,Ţi-‐e creasta cheală, totuşi intri cu-‐ndrăzneală, Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-‐al nopţii-‐adînc sobor! Care ţi-‐e regalul nume dat de-‐al Iadului sobor?'' Spuse Corbul: ,,Nevermore!'' Mult m-‐am minunat, ﬁreşte, auzindu-‐l cum rosteşte Chiar şi-‐o vorbă fără noimă, croncănită-‐n#mplător; Însă nu şMu om pe lume să primească-‐n casă-‐anume Pasăre ce-‐şi spune-‐un nume sus, pe bust, oprită-‐n zbor Pasăre, de nu staﬁe, s#nd pe-‐un bust strălucitor-‐ Corb ce-‐şi spune: ,,Nevermore''. Dar, în neagra-‐i sihăstrie, alta nu părea că şMe, Suﬂetul şi-‐l îmbrăcase c-‐un cuvînt sXşietor. Mult rămase, ca o stană.n-‐a mişcat nici fulg, nici pană, Pînă-‐am spus: ,,S-‐au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-‐n zbor Va pleca şi el, ca mîine, cum s-‐a dus Nădejdea-‐n zbor''. Spuse Corbul: ,,Nevermore''. Uluit s-‐aud că-‐ncearcă vorbă cugetată parcă, M-‐am gîndit: ,,E-‐o vorbă numai, de-‐altele-‐i neşMutor. L-‐a-‐nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-‐amare L-‐au purtat fără-‐ncetare cu-‐ăst refren chinuitor Bocetul Nădejdii-‐nfrînte i-‐a ritmat, chinuitor, Doar cuvîntul: Nevermore'. Traducere de Mihu Dragomir (din volumul Poezii şi poeme, Ed. Tineretului, Buc., 1963) Corbul răscolindu-‐mi, însă, desnădejdea-‐n suﬂet strînsă, Jilţul mi l-‐am tras alături, lîngă bustul sclipitor; Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise, Lîngă vorba ce-‐o rosMse Corbul nopţii, cobitor Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor Vorba Never Nevermore. Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică, Îl priveam cum mă ﬁxează, pînă-‐n gînd străbătător, Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala Jilţului, pe care pala rază-‐l lumina uşor Dar pe care niciodată nu-‐l va mîngîia, uşor, Ea, pierduta mea Lenore. Şi-‐am simţit deodată-‐o boare, din căţui aromitoare, Nevăzuţi pluteau, c-‐un clinchet, paşi de înger pe covor; ,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri'' Eu mi-‐am spus ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore. Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !'' Spuse Corbul : ,,Nevermore''. ,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană, Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşM iscoditor, În noroasa mea ruină

Atelier No. 1 Octombrie/Noiembrie 2014 | Page 87