Atelier No. 1 Octombrie/Noiembrie 2014 | Seite 60

60   "Puţțini  sunt  cei  ce  văd  cu  ochii  lor  şi  simt  cu  inimile   lor."  ~  Charlotte  Mason          “În  acest  secol  20,  să  opreşti  graba  din  jur,  să  stai   liniştit  pe  iarbă,  să  te  deconectezi  de  la  lume,  să  revii   pe  pământ  pentru  a  permite  ochiului  să  vadă  o   salcie,  un  tufiş,  un  nor,  o  frunză  …  am  învăţțat  că   ceea  ce  n-­‐am  desenat  n-­‐am  văzut  niciodată  cu   adevărat."  (Frederick  Franck)[                  Nu  e  o  surpriză  faptul  că  o  educatoare  sensibilă,   ca  doamna  Carlotte  Mason,  face  din  studiul  naturii  un   principiu  central  al  metodelor  sale  de  învăţțământ,  cel   puţțin  în  primii  ani  de  formare  din  viaţța  unui  copil:  "Nu   sta  în  spatele  uşilor  închise  când  poţți  fi,  pe  bună   dreptate,  afară.  "  În  acelaşi  timp,  ideea  că  noi  suntem   educaţți  de  intimităţțile    noastre  n-­‐ar  fi  putut  găsi  un   teren  mai  fertil  decât  în  studiul  naturii,  unde  copilul   este  încurajat  să  ia  cunoştinţță  intimă  cu  natura,  printr-­‐ o  implicare  completă  a  tuturor  simţțurilor  lui.    Deşi  îi   era  familiară  situaţția  dificilă  a  multor  orăşeni,   cunoştinţțele  lor  înstrăinate  şi  de  mâna  a  doua  în  ceea   ce  priveşte  cele  mai  multe  elemente  naturale,  o   realitate  tot  mai  răspândită  în  zilele  noastre,  doamna   Mason  a  rămas  încrezătoare  în  dorinţța  şi   disponibilitatea  mamelor  de  a  face  mai  mult  decât   ceea  ce  este  posibil  şi  la  îndemână  în  situaţția  lor,   pentru  binele  copiilor,  şi  anume,  scoaterea  acestora,   zi  de  zi  în  natură,  pentru  lungi  perioade  de  joc  şi   explorare.              Beneficiile  pe  care  le  aduce    iniţțiativa  de    "a  aşeza   copilul    în  calea    lucrurilor  care  merită  observate"  sunt   nenumărate.  De  la  formarea    competenţțelor  de   observare,  prin  învăţțarea  copilului  să  îşi  concentreze   atenţția    pentru  a  vedea,  a  asculta,  a  simţți,  până  la  a-­‐şi   dezvolta  capacităţți  de  discernământ,  de  urmărire   perseverentă    şi  acurateţțe  descriptivă.  Dezvoltarea   simţțului  estetic    al  frumosului,  nu  poate  fi  omisa.            Iar  beneficiul  care  ne-­‐ar  putea  însoţți  pe  fiecare  la  vârsta   maturităţții,  este  simţțământul  ancorării    în  timp  şi  spaţțiu,   pe  care  o  relaţție  intimă  cu  natura  îl  poate  oferi,  un   adevărat  sentiment  de  apartenenţță,    o  comoară  la  care   putem  reveni  pentru  tot  restul  vieţții  noastre.