Aripi de lumina, 14( 22) – 2017-2018
Sublimul istoric poartă un nume: Marea Unire, 1918
Marea Unire din 1 Decembrie 1918 a fost şi rămâne pagina sublimă a istoriei româneşti. Unirea de la 1 Decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi, totodată, realizarea unui deziderat al tuturor locuitorilor graniţelor vechii Dacii, unirea Transilvaniei cu România. Ziua de 1 Decembrie a devenit după evenimentele din decembrie 1989 Ziua Naţională a României.
Pentru noi, românii, anul 1918 a fost un an providenţial. La 27 martie 1918 Basarabia, „ lacrima neamului românesc” revenea la Patria mamă; la 28 noiembrie 1918 era rândul Bucovinei, pentru ca la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, să se realizeze unul dintre visele seculare ale naţiunii române, desăvârşirea statului naţional unitar român, prin unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. Alba Iulia, mândrul oraş transilvan, mai fusese martorul unor evenimente de seamă ale istoriei şi culturii române. Aici realizase Mihai Viteazul, la 21 octombrie 1599, prima unire politică a celor trei ţări româneşti; tot aici a apărut, la 20 ianuarie 1648, Noul Testament de la Bălgrad al mitropolitului Simion Ştefan. La Alba Iulia au suferit martiriul la 28 februarie 1785 Horia şi Cloşca, şi tot aici vor fi încoronaţi, la 15 octombrie 1922, Regele Ferdinand şi Regina Maria ca primii suverani ai României.,, România nu poate fi întreagă fără Ardeal,” zice Nicolae Titulescu. România nu poate fi mare fără jertfă. Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoala care i-a făurit neamul... e scânteia care aprinde energia,... e întristarea care înlătură vrăşmaşul,... e viaţa care cheamă viaţa”
La 14 noiembrie1918, profesorul Nicolae Bălan şi căpitanul Victor Precup erau trimişi la Iaşi ca să discute cu conducătorii de atunci ai ţării despre propunerea Consiliului Naţional Român şi să hotărască convocarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia: „ Istoria ne cheamă la fapte. Mersul irezistibil al civilizaţiunii a scos naţiunea română din întunericul robiei la cunoaşterea de sine. Ne-am trezit din somnul de moarte şi vrem să trăim liberi şi independenţi.... Toate neamurile din preajma noastră şi-au determinat viitorul prin rezoluţiuni, în conformitate cu sufletul lor naţional. E rândul nostru acum. Naţiunea română din Ungaria şi Transilvania are să-şi spună cuvântul său hotărâtor asupra sorţii sale şi acest cuvânt va fi respectat de lumea întreagă, el este aşteptat, pentru ca la Gurile Dunării şi pe drumul larg unde comunică punctul vieţii economice intre Apus şi Răsărit să se poată înfăptui ordinea şi neamurilor primejduitoare să li se procure tihna trbuitoare la munca binecuvântată spre desăvârşirea umană. În scopul acesta convocăm: ADUNAREA NAŢIONALĂ, la Alba Iulia, cetate istorică a neamului nostru... Fii tare, neam românesc, în credinţa ta, căci, iată, se apropie ceasul mântuirii tale. Amin şi Doamne-ajută!”
Iată de ce în contextul aniversării celor 100 de ani de la Marea Unire, călăuziţi de exemplul tuturor generaţiilor de români care s-au sacrificat pentru afirmarea şi consolidarea naţiunii române, ne simţim datori să-i facem pe elevi să înţeleagă că Marea Unire reprezintă pentru toţi românii un moment de referinţă şi un reper pentru devenirea naţiunii române.
În fiecare an, la 1 Decembrie, inimile românilor conjugă intensitatea unei emoţii, a unui sentiment aparte, atunci când aud sau când rostesc: Trăiască România Mare! Prin intermediul revistei „ Aripi de lumină”, elevii şcolii noastre şi-au exprimat gândurile în scris despre rolul lor în societatea contemporană şi au răspuns la întrebarea „ Ce este pentru tine România?” România pentru mine este: casa mea dragă unde mă aşteaptă mama cu faţa luminoasă; România mea, împlineşti astăzi 100 de ani! Să trăieşti în pace mii de ani!; Ţara mea frumoasă, citesc din cărţile de istorie de la biblioteca şcolii, despre curajul pe care l-au avut românii dinaintea noastră, şi mă întreb dacă noi, românii de azi, mai avem acea forţă să ducem obiceiul frumos, tradiţional mai departe!; La mulţi ani, popor frumos, vorbitor de limbă românească- scumpă comoară care merită păstrată curată! La mulţi ani binecuvântaţi, ţară! Credinţa şi iubirea să te însoţească pretutindeni, iar noi, românii, să fim sănătoşi să ne rugăm Bunului cel Mare de Sus să rămână în continuare cu noi, să ne mândrim că suntem români şi să arătăm cu faptele de ce suntem în stare.
LA MULŢI ANI, ŢARĂ FRUMOASĂ, CU OAMENI FRUMOŞI! Bibliotecar, Lucica Obreja
1