Chemare
Inner Conflict
Raze aurii se scaldă
In privirea mea, dar ceva rabdă.
Răbdare acută, tacită,
Dar cuprinzatoare
Și ce-i drept e că...miroase a mare.
Mare induioșare, ori de cate ori te văd,
Deși inima mereu imi lepăd
De tine,
De mine,
De noi amândoi
Și te văd că semeni a vulpoi,
Dar ești strigoi
Când parcă-mi strigi numele, de undeva departe
Și suna aparte, parcă se zbate...
Și privirea-mi este goală.
Esența ei... parcă-i pierdută
Undeva la mare
La mare depărtare,
Cam de aici si până-n altă stare,
Dar nu e visătoare, nu
Are realitatea prinsă-n gheare
Și se ține tare, tare
De ea
Și pare c-o doare..
Dar care fiare?
De unde gheare?
Cum să persiști cu atâta ardoare?
Atât că... parcă totuși n-o doare..
Parcă are o altă chemare?
O chemare... cuprinzătoare,
Iar tot ce a știut până acum moare.
Raze aurii se scaldă
În privirea ei, dar nu mai e pradă.
Prada ideilor ce nu-i aparțin,
A experiențelor trăite ca pe un chin.
Ioana Mihai
clasa a XII-a E
My eyes, they saw fire
Now I exhale desire
My skin, kissed by Maweth
You hit like a cometh
And while you sit and stare me down, wondering
who broke me
I'll carve the word 'pride' in your sinnermost self
Put breezeblocks filled with dreams
One on one
To keep me sheated from myself
Tear down everything I am
Build me up again
Until I'm satisfied with who you want me to be
Who you want me to see
Plant it in my conscience
That I can flip the coin
And discover a different side of myself
I'm ready to believe you
You killed me slowly so I could live again
Watch the world through the same broken windows
to my soul
This time only
I won’t waste it
My heart, wildfire
Spreading through the desert
Ioana Mihai, clasa a XII-a E
Suflet în iarnă
Fulgii cad ușor în părul ei blond,
făcând-o să pară de mii de ori mai frumoasă.
El își apleacă fruntea,
din necesitate, nu din regret.
Fețele le sunt roșii,
iar frigul nu este singura cauză.
O ultimă atingere a mâinii,
un ultim îmi pare rău
și aceleași scuze auzite de atâtea ori.
Ei nu mai cunosc noțiunea timpului,
iar zăpada le izolează suferința de restul lumii.
Singura problemă este prezența
parfumului său, care, deși nu se simte în acel moment
(ea are alte lucruri de simțit),
i-a rămas în minte.
Un ultim cuvânt rostit,
o ultimă privire
și un singur gând al ei -
că îi pare rău,
deși nu e vina ei,
și că în inimă este prea frig.
Maria-Antoaneta Vlădan , clasa a IX-a E
7