Ana-Maria Victoria Burlan
factură clasică
voi fi pentru voi o
mona lisa a regretelor și de-asta
nu veți mai putea să
mă suportați o
clipă și după 5
zile mă veți
arunca în grămada secretelor
nespuse și a minților neînțelese
mă veți așeza apoi în
teancul de cărți care
trebuiau citite la vremea
care nu mai venea
odată și care poate nu
meritau atâta efort cât
măcar să primească
un titlu-
o elucubrație a sorții...
după ce voi sta în
louvre-ul din camera
ta și după ce nu
îmi vei găsi un autor
și nu mă vei mai putea
suporta mă vei arunca
dezamăgit în flăcările care iți
încălzesc orgoliul și când
mă vor regreta cei
care au putut să vadă ce
era în spatele culorilor prea
clar exclamat- abia
atunci vei realiza că
pensula a fost
în mâna ta mereu și că
pixul a fost
în mâna mea mereu
și noi eram și
suntem
autori ai unei tragedii de factură clasică.
Ana-Maria Victoria Burlan
clasa a XII-a E
Premiul cel Mare în cadrul Concursului Național de Creație Literară
pentru Elevi și Studenți "Vasile Voiculescu
- Arc de suflet peste timp",
ediția a XIX-a, 2018
Gleipnir
Fălci ascuțite îmi țin mâna-n
strânsoarea vinovată.
Respirația îi fumegă furioasă prin aer și peste
zăpadă.
Blana-albastră îi curge pe spate, odată cu
vântul și vraja. Văd cum tristețea arde ascunsă în spatele
tăciunilor
În timp ce dinții-i îmi sfâșie carnea cu ferocitate
letargică.
Dar rădăcini de munți te țin strânsă,
deocamdată.
Acum e vremea noastră, dar o să vină și a
lupului.
Mârâie încet, melodic aproape, și-mi cere parcă
o negare.
Să-i spun că asta nu e mâna mea, ce-o hrănea,
admonesta. Căci nici pasul pisicii, nici respirația peștelui, nici
alte trei nu te vor reține.
Și-mi vei înghiți Soarele, și-mi vei înghiți
lumea
ca răzbunare că te-am prins cu ață și te țin
acasă.
Gabriel Octavian Neagoe
clasa a XII-a A
3