Gănduri și idei Aripi de lumina, 15(23) – 208-2019
primăvară. Aici, copiilor li se citește mereu pe fețe veselia, iar grijile îi ocolesc
cu încăpățânare.
Inocența cu care micuții își trăiesc copilăria este asemenea gingășiei prin
care florile gustă din splendoarea vieții.
Copilăria este singurul moment în care trăim totul cu maximă intensitate,
în care râdem și plângem în aceeași zi, în care ne supărăm și iertăm în câteva
secunde, în care suntem singuri și, totodată, cu toată lumea.
Pe drumul presărat, parcă, cu mii de vorbe șoptite, își croiește drumul un
mic călator ce se îndreaptă sfios spre un nou început pe care unii îl numesc
„maturitate”, aceasta fiind doar o altfel de copilărie, care descoperă un colț
al inimii spulberat de griji.
Dintr-o lume în care totul părea a fi lipsit de răutate, firul brodat cu
speranțe argintii urma să ne conducă spre ținutul care avea să ne învețe ce
înseamnă viața, spre oamenii ce ne vor sprijini când fulgerul străpungător al
cruzimii va țintui cu tărie spre inimile nevinovate ale noastre.
În maturitate, aşa cum cerul e infinit, aşa ne sunt şi gândurile. Nu au
început şi nici sfârşit.
Fiecare etapă, fiecare vârstă are propriul mod de a vedea lucrurile şi de
a stabili legătura cu miile de gândiri diferite.
Trecând prin labirintul copilăriei, simțim cum un nod al sentimentelor și
gândurilor ne cuprinde ca un nor de stele. Cea mai frumoasă aventură, de la
care nu știi ce vei primi: râzi, plângi sau poate chiar renunți la tot. Tot ce
facem în viață este o alegere.
Copilăria va rămâne mereu proaspătă în memoria noastră și va fi în
permanență un reper despre ce înseamnă fericirea. Atâta timp cât vom avea
în suflet o bucățică din copilăria noastră fericită, cred că ne vom putea păstra
un zâmbet pe față, indiferent de încercările prin care ne va purta viața, pe tot
parcursul acestei călătorii: Labirintul copilăriei.
12