Autoportret
Mă numesc Dorneanu Diana Delia, am unsprezece ani şi fac parte
din colectivul clasei a IV-a B.
Sunt o persoană sensibilă, delicată, dar fermă în anumite situaţii.
Materia mea preferată este matematica. Îmi place să-i descoper
tărâmul de vis, unde se găsesc milioane de probleme. Îmi plac provocările, de
aceea tot ce-i dificil mă atrage. Concursurile de matematică îmi oferă şansa
de a mă afirma. Sunt cea mai fericită persoană când îmi sunt înmânate
diplomele cu premiul I!
Iubesc orele de educaţie fizică. De obicei, miercurea jucăm handbal.
E un joc frumos, deoarece trebuie să fii atent la adversar şi la mişcările lui
pentru a-l ,,păcăli'' ca să-i iei mingea. Cel mai mult îmi place spiritul de
echipă.
În weekend iau cursuri de tenis.Chiar dacă sunt la început, am
deprins tehnica. Mă relaxează acest sport.
Pasiunea mea cea mai mare e desenul.Când ating pânza cu pensonul,
parcă plutesc. Încet -încet, dispar toate lucrurile care mă-nconjoară. Rămân doar eu cu pânza, pensonul şi
acuarelele,iar imaginaţia îşi ia zborul...
La şcoală mă simt minunat în mijlocul colegilor mei, cu doamna învăţătoare. Îi respect pe toţi în mod egal
şi mă simt respectată. Am prieteni buni pe care sper să-i păstrez întreaga viaţă.
Pe doamna o iubesc cel mai mult. E foarte drăguţă. Glumeşte cu noi, ne alintă, iar cel mai magic moment e
când ne ia în braţe. E minunat să ai aproape o persoană care crede în tine şi te încurajează zi de zi.
Am un singur mesaj pentru toate generaţiile următoare:
,,Să aveţi grijă de doamna mea!''
Dorneanu Diana Delia, clasa a IV-a B, prof. Dorofte Gabriela
Chiar dacă aș putea, nu aș schimba nimic din
cei opt ani.
De ce? Pentru că aici am crescut, m-am format și am
progresat.
Fiecare etapă parcursă mi-a lărgit orizonturile.
Fiecare moment fericit mi-a întărit încrederea de sine, iar
fiecare greșeală mi-a oferit o învățătură, o lecție de viață.
Cu toate acestea, meritul este al domnilor profesori. Eu
mereu am văzut profesorii ca pe niște părinți îndrumători
care, în acesti ani, ne-au format sensibilitatea, nouă,
elevilor, și au împodobit-o cu principiile omeniei pure. Am
fost înzestrați cu o parte din educația cu care vom încerca
să înt emeiem viitorul societății. Cuvintele nu pot reda cu
certitudine aprecierea și stima pe care le-o port.
În acești ani am învățat, totodată, ce înseamnă
prietenia – bucuria de a avea lângă mine persoane bune și
plăcute. De obicei, un prieten este persoana care te acceptă așa cum ești, care te ajută să îți dobândești încrederea
de sine și care îți oferă sprijinul lui în momentele dificile. Prietenia este acea oază pe care o căutăm când suntem
lipsiți de putere si speranță. Este acea lumină când nimeni nu ne înțelege.
Cu sprijinul domnilor profesori și al colegilor, am avut ocazia de a participa la diferite activități
curriculare și extracurriculare, care au contribuit la formarea mea. Prin intermediul concursurilor, mi-am putut
vedea nivelul de pregătire. Dacă rezultatele nu erau pe măsura așteptărilor, aveam mai multe motive să progresez,
să îmi depășesc limitele, fiind sprijinită de oameni dragi și minunați. Trebuie să amintesc de proiectul Comenius.
Mi-a creat o perspectivă nouă asupra lumii moderne, am învățat despre culturi noi și am cunoscut oameni noi. A
fost de-a dreptul minunat, o experiență de neuitat, a cărei muncă este datorată unor profesori extraordinari
cărora le mulțumesc enorm pentru această oportunitate unică.
Cei opt ani au fost extraordinari. Dacă aș avea ocazia, i-aș repeta oricând pentru că aici mi-am format
caracterul, mi-am făcut prieteni și am ajuns la un nivel pe care nu aș fi crezut că-l pot atinge.
Neculiță Bianca Ștefana, Clasa a VIII-a B
4