Primăvara
Primăvară, primăvară, Ai venit din nou în țară, Am scăpat de ploi și vânt, Iese abur din pământ! Înverzesc câmpiile, Înfloresc livezile, Zburdă ageri mielușei, Ies plăpânzii ghiocei!
Mihăilă Brianna, Clasa a II-a D
Păsările ciripesc, Albinuțele roiesc, Copilașii cântă-n cor Bucuria tuturor! Duduie tractoarele, Susură izvoarele, Oamenii cu drag muncesc Pe pământul strămoșesc!
Şcolăriţa cea mica
Era odată o şcolăriţă pe nume Maia. Ea era cea mai mică din clasă, şi de asta toţi colegii ei o poreclau în mai multe feluri: Prichindeaua, Piticul clasei... şi tot aşa. Sărmana fată, mereu când ajungea acasă mai dădea apă la şoricei, şi mereu îi spunea mamei sale:-Mamă, nu mai suport! Înţeleg, o dată, de două ori mă poreclesc, dar de acum o fac mereu! îi spuse fata, într-un lung şir de plânsete. Dar, într-o zi, mama îi întoarse vorba, spunând:-Nu mai plânge! Singura metodă prin care poţi creşte e să stai afară şi să sari coarda! Tu stai mereu în casă! Mă duc chiar acum să-ţi iau o coardă! Din momentul în care Maia primi coarda, mica şcolăriţă stătea afară câte cinci ore, şi nu pentru că voia să se înalţe mai repede, ci pentru că după mai mult timp, chiar începu să-i placă. Si aşa, după un an de sărit coarda, colegii nu i-au mai spus Maiei Piticania clasei şi nu s-a mai îmbolnăvit vreodată, deoarece ştim cu toţii că mişcarea în aer liber ne face sănătoşi. Angheluţă Diana- clasa a III-a A, Învăţător – Stratulat Adina
Povestea bradului
Un brad îṣi dorea foarte mult să ajungă la copii ṣi să fie împodobit. Într-o bună zi, visul lui s-a împlinit. Cât de mult s-a bucurat el când s-a văzut împodobit ṣi cu toată familia fericită în jurul său! Dar această bucurie nu a durat prea mult, doar câteva zile ṣi dintr-o dată s-a trezit abandonat, fără podoabe ṣi aruncat într-o magazie. Nu înṭelegea ce i se întâmplă ṣi se uscă de supărare. Se îmbolnavi atât de rău încât credea că va muri. Într-una din zile, a venit un bunic cu barba albă ca neaua ṣi cu o secure în mână. La vederea acestuia, inima brăduṭului deveni sloi de gheaṭă. Era slăbit ṣi nu a mai avut putere să riposteze. Nu întelegea ce se întâmplă! Câtă bucurie ṣi fericire adusese întregii familii ṣi nu credea că va avea asemenea sfârṣit! Bunicul luă securea ṣi fără milă îl transformă în zeci de bucăṭi ṣi le duse în casă, lângă sobă. Bradul arse ṣi se transformă în fum. Purtat de vânt, se avântă în văzduh ṣi călători înapoi, în pădure, la ceilalṭi brazi din familia lui. Era iarăṣi liber ṣi se simṭea fericit.
Huidumac Alin, Clasa a II-a B, Înv. Ṣolcă Geta
Năzdrăvanul
Pisoiaṣul meu iubit, S-a cam obrăznicit. Când era mai mititel Era cel mai cuminṭel. Acum mare s-a făcut Ṣi năzbâtii a început: Pe pervaz el s-a urcat Ṣi ghiveciul mi l-a spart. Supărată, l-am certat
Ṣi afară eu l-am dat. Nu a stat prea mult hoinar Că a venit la mine iar. Ṣi i-am spus:,, Să fii cuminte! Că, dacă te porṭi frumos, Îṭi voi lua zgărdiṭă nouă Ṣi vei fi mai arătos!”
Tureatcă Karina, Cl. a II-a B, Înv. Șolcă Geta
18