MAGIA
SCRISULUI
Zi de vară
Eu
Este o nouă zi de iulie. E cald. Marius stă
lângă copacul cel mare și umbros din curte. El
este plictisit. Nu știe ce să facă. Deodată, vede o
pisică. Neavând ce să mai facă, se ia după ea. Cei
doi,pisica și cu Marius,merg atât de mult, încât ies
din sat și ajung în pădure. Doar că de data asta
pădurea nu mai arată ca de obicei. Arată de parcă
ar fi în ceață, deși e vară,iar cerul e senin.
La un moment dat, el nu mai vede pisica.
Abia atunci își dă seama că s-a rătăcit. El o ia în
stânga, o ia în dreapta, cu speranța că va ieși din
pădure. Dimpotrivă,el se afunda și mai adânc. În
toată această agitație, o veveriță îi spune:
- Te-ai pierdut și tu...Ah, copiii din ziua de
azi,nu știu că e mai bine să rămână acasă decât să
se piardă prin coclauri...
- Dar urmăream și eu o pisică...Nu știam
că mă voi rătăci în pădure din cauza ei!
- Măi, ia spune ce pisică ai urmărit?
- Una albă...
- Se pare că Albicioasa a început să facă
farse...
- Oh, nu voi mai ieși niciodată din pădurea
aceasta!
- Nu-ți face griji, știu eu cine te poate
ajuta. Este Aricel, ghidul pădurii.
- Hei, salut,veverițo!
- O, bună, Aricel! Chiar despre tine
vorbeam!
- Nu-mi spune! Trebuie să-l conduc pe el
la marginea pădurii!
- Ah, tu le știi pe toate!
În nici zece minute, Marius se afla deja în
sat.
Este seară. Băiatul este buimăcit. Își dă
seama că totul a fost un vis. Dar, spre mirarea lui,
lângă el stau un arici, o veveriță și o pisică albă.
Cuvinte de aur mă zugrăvesc,
Scrise de mâna părinţilor mei
Cu toată făptura iubesc,
Magia credinţei întregului trei.
Mă-nvălui în zâmbet mereu,
Am ochi cristalini de sidef
Nu ştiu ce-nseamnă „mi-e greu”,
Sunt un hoinar plin de chef.
Roiesc printre stele şi praf de idei,
Încerc să-mi explic ceea ce simt
Sunt idoli profesorii mei,
Nu-mi place să fur şi să mint.
Gherghescu Andrei, Clasa a VI-a B,
Prof. Căruţaşu Cristina
Autoportret
M-am născut într-o zi de toamnă,
Când frunzele prin vânt jucăuş sendeamnă,
Să zburde, să cânte-n amurg,
Când râuri răzleţe se frâng,
Iar ochii-mi căprui mă-nvaţă
Să iau doar frumosul din viaţă
Şi-s veseli zâmbind fericiţi,
Când văd ochii mamei iubiţi.
În părul bălai se adună
A soarelui mândră cunună,
Cu raze zglobii ce mă-nvaţă
S-ajung zâmbitoare acasă.
Pentru mama sunt crăiasă
Şi a tatei mândrie aleasă
Bunicii o spun cu tărie
Că-s mică, dar marea lor bucurie.
Luigi Goga, Clasa a V-a A,
Prof. Căruţaşu Cristina
Modiga Miruna –Mihaela, Clasa a VI-a B,
Prof. Căruţaşu Cristina
28