ACHIZITIA SI STRUCTURAREA CUNOSTINTELOR IN SISTEMELE IT VIRTUALIZATE 2012 | Página 88

Achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sistemele IT virtualizate
Achiziţia şi structurarea cunoştinţelor

Figura 3. 14. Starea conectivităţii IP a serverelor abstractizate

Figura 3. 15. Starea conectivităţii IP a maşinilor virtuale

Astfel, pe fiecare maşină virtuală putem aloca resursele într-un mod
dinamic şi pe care le putem gestiona destul de uşor cu ajutorul aplicaţiei
VMware vSphere Client. Aplicaţia ne permite vizualizarea tuturor
resurselor fizice abstractizate şi alocarea lor în mod dinamic pe maşinile
virtuale create.
Aici monitorizăm în mod special încărcarea resurselor de interes
(procesor, memorie şi disk) cât şi evoluţia încărcării lor în timp. Când
vorbim de evoluţie nu ne referim doar la nivelul încărcării resurselor ci
şi la o echilibrare a încărcării lor.
Utilizând resurse hardware abstractizate, alocarea lor pe fiecare
maşină virtuală se face iniţial funcţie de consideraţiile administratorului,
ca apoi, funcţie de nivelul de încărcare semnalizat să se facă o
redistribuire a alocării resurselor, pe cât posibil automat.
De exemplu, dacă dispunem de „n” procesoare fizice, alocarea unui
număr „k” de procesoare virtuale (unde
), pe fiecare maşină
virtuală se face funcţie de puterea de calcul necesară pe care o consideră
administratorul sistemului la un moment dat, ulterior putând face ajustări
în alocarea resurselor pe fiecare maşină (mărind sau micşorând numărul
de procesoare virtuale) funcţie de notificarea pe care o returnează
maşina virtuală.
Paradoxul este reprezentat de faptul că în final constatăm că suma
procesoarelor virtuale alocate fiecărei maşini virtuale în parte este mai
mare decât numărul total de procesoare fizice, acest lucru permiţând
echilibrarea puterii de procesare funcţie de încărcarea pe care o dau
79