ACHIZITIA SI STRUCTURAREA CUNOSTINTELOR IN SISTEMELE IT VIRTUALIZATE 2012 | Page 78

Achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sistemele IT virtualizate
Achiziţia şi structurarea cunoştinţelor

Figura 3. 6. Distribuţia şi rolul agenţilor în achiziţia de cunoştinţe

Urmare a operaţiilor întreprinse de agentul uman pentru fiecare caz
întâlnit, în baza de date se înregistrează acţiunea întreprinsă de acesta
sau, dacă au fost mai multe cazuri identice, acţiunea care a produs cele
mai bune rezultate. Aici, dacă se consideră necesar ca pentru acelaşi
defect să se efectueze acţiunea (operaţia) care a produs cele mai bune
rezultate, responsabilitatea se poate transfera asupra agentului inteligent.
În acest caz, la apariţia aceluiaşi tip de eveniment, agentul inteligent
inserează o nouă înregistrare a noii probleme apărute în baza de cazuri,
iar în urma acordării încrederii de către agentul uman, pe baza
similarităţii, regăseşte posibila soluţie (acţiunea întreprinsă anterior),
după care o reutilizează (execută), inserând bineînţeles şi acţiunea
întreprinsă de el.
Drept urmare, agentul uman este înştiinţat de operaţiile efectuate de
către agentul inteligent şi ca atare poate să constate dacă s-a acţionat
corect, iar în urma consultării cazurilor identice sau similare poate
decide dacă acţiunea viitoare pe care o va lua agentul rămâne ultima
decizie considerată ca fiind cea mai bună sau trebuie schimbată cu una
nouă.
De remarcat este faptul că dacă la început agenţii inteligenţi nu pot
întreprinde acţiuni, pe parcurs aceştia câştigă grade de încredere
concomitent cu permisiunea de a întreprinde anumite acţiuni. Bineînţeles
că unui agent inteligent i se poate acorda dreptul de a întreprinde de la
sine o acţiune în cazul repetării aceluiaşi defect de un anumit număr de
ori, fără intervenţia omului, dar pentru început am decis că este mai
prudent ca agentul uman să decidă când agentul inteligent poate autoîntreprinde propriile acţiuni. Agenţii inteligenţi au iniţial, după cum am
amintit anterior, doar rolul de supraveghere şi inserare în baza de cazuri
a informaţiei (mesajului de eroare) în cazul unei funcţionări ce nu se
încadrează în parametrii normali sau în cazul apariţiei unui defect.
69