ACHIZITIA SI STRUCTURAREA CUNOSTINTELOR IN SISTEMELE IT VIRTUALIZATE 2012 | Page 68

Achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sistemele IT virtualizate
Achiziţia şi structurarea cunoştinţelor

maximizează valoarea performanţei sale, luând în calcul informaţiile
date de secvenţa de percepţii şi orice alte cunoştinţe avute anterior.
Măsura de performanţă este impusă în mod obiectiv de către
dezvoltator şi este indicat să fie dezvoltată în concordanţă cu ce se
doreşte de la mediu, decât să fie în funcţie de cum ar trebui să se
comporte agentul.
Un lucru însă trebuie subliniat, faptul că trebuie să facem o
distincţie clară între agenţii inteligenţi software şi agenţii inteligenţi.
Agenţii inteligenţi, cunoscuţi ca agenţi raţionali, nu sunt doar programe
software, ei pot fi de asemenea maşini, fiinţe umane ori comunităţi de
oameni sau orice este capabil de un comportament orientat spre un scop
(Russell & Norvig 2003). O altă distincţie este făcută de Franklin &
Graesser (1997) prin care agenţii se diferenţiază de programe datorită
celor patru caracteristici cheie ale agenţilor: reacţia la mediu, autonomia,
orientarea către scop şi persistenţa. Wooldridge, (2002) face distincţia
între agenţi şi sistemele expert, afirmând că sistemele expert nu sunt
conectate la mediu înconjurător, nu sunt concepute pentru un
comportament proactiv sau reactiv şi nu prezintă aptitudini sociale.
Yoav Shoham (1993) consideră că un agent este o entitate a cărei
stare trebuie să includă componente mentale: credinţe (“beliefs”),
capacităţi, alternative posibile şi angajamente (“commitments”).
Defineşte agenţii ca fiind entităţi program care funcţionează autonom,
îndeplinesc anumite scopuri şi comunică cu alţi agenţi sau cu oameni.
Funcţionarea autonomă presupune un mediu în care agentul respectiv îşi
desfăşoară activitatea şi din care accesează informaţii, acţionează
raţional datorită programării şi implementării corecte, lansând în
execuţie programe, comunicând cu alţi agenţi sau cu utilizatorii umani,
îndeplinind sarcinile celor care i-au dezvoltat, fără intervenţia explicită a
acestora.
Agenţii adaptabili autonomi trebuie să înveţe despre efectele
acţiunilor lor pentru a-şi îmbunătăţi performanţele şi să se adapteze la
schimbările pe termen lung. Agenţii lui Shoham şi sistemele bazate pe
cunoştinţe, pe lângă faptul că îşi reprezintă mediul exterior în propria
bază de cunoştinţe, trebuie să aibă şi o reprezentare a propriilor scopuri,
alternative, alegeri etc.
În problemele de planificare, agentul presupune că el este singurul
care poate acţiona şi este sigur de efectele acţiunilor sale (capabili în a-şi
fixa ţeluri şi a le atinge), în caz contrar, agentul trebuie să intre în
contact cu mediul ca să vadă dacă corespunde sau nu cu prezicerile sale,
59