ACHIZITIA SI STRUCTURAREA CUNOSTINTELOR IN SISTEMELE IT VIRTUALIZATE 2012 | Page 40

Achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sistemele IT virtualizate
Abordări în diagnoza sistemelor complexe

2.4. Concluzii şi contribuţii
Datorită conjuncturii economice actuale dar şi problemelor impuse
de securitatea sistemelor informatice, companiile au început să utilizeze
tehnologii de virtualizare pentru a-şi proteja cât mai bine cele mai
valoroase active: datele stocate. Micşorarea costurilor implicate de
investiţiile în hardware, software şi de acordare a licenţelor precum şi
reducerea facturilor la utilităţi, minimizarea timpilor de nefuncţionare
ale echipamentelor precum şi simplificarea şi raţionalizarea proceselor
de administrare constituie obiective de care putem beneficia prin
virtualizare. Această tehnologie schimbă modul în care un centru de date
funcţionează, este gestionat şi administrat. De exemplu, înainte de a
implementa virtualizarea, se ştia în orice moment care sunt aplicaţiile
cele mai utilizate, pe ce maşini fizice sunt instalate, cât din resursele
maşinii sunt folosite, care sunt momentele de încărcare maximă, etc.
Datorită virtualizării, aceasta legătură tradiţională dintre hardware şi
software a fost ruptă, iar acest fapt a creat o mai bună perspectivă
privind funcţionalitatea şi rezolvarea conflictelor.
Virtualizarea are un impact major asupra infrastructurii fizice,
datorită puterii de calcul necesară dispozitivelor fizice ce suportă
multiple maşini virtuale, precum şi o anumită capacitate a reţelei pentru
a satisface cererile de transfer dintre maşinile virtuale şi cele fizice.
Datorită profilului ciclic de funcţionare a aplicaţiilor, administratorii au
o privire de ansamblu globală asupra sistemului, cunoscând modul de
funcţionare al acestuia şi care sunt aplicaţiile şi momentele ce încetinesc
performanţa sistemului. Punctul forte îl constituie administrarea
întregului sistem informatic virtual folosind o singură consolă.
Bineînţeles că ne lovim mereu de noi probleme şi impedimente, de aceea
trebuie să ţinem seama că este posibil ca o aplicaţie pe care astăzi o
virtualizăm să trebuiască mutată înapoi pe un mediu fizic, ca urmare a
necesarului de putere de calcul sau datorită unor procese prioritare.
Trebuie analizat în detaliu cu ce instrumente operăm pentru migrarea
maşinilor şi aplicaţiilor către un mediu virtual, asigurându-ne că selecţia
a fost corectă în cazul în care trecem înapoi la un server fizic sau
migram aplicaţia către o altă maşină virtuală instalată pe o maşină
hardware diferită.
Contribuţia majoră care reiese din acest capitol este legată de
modalitatea grupării straturilor din componenţa infrastructurii
abstractizate în jurul conceptului de stivă, f [